Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 203
foarte bine franceza şi germana. În anul 1918 s‐a căsătorit cu Ioan Pelivan
şi s‐a stabilit cu traiul la Chişinău, pe str. Viilor (azi Al. Mateevici), „într‐o
casă mare, dar veche, un fost conac bisericesc, înconjurat de livadă”. Aici
se va dedica activităţii de caritate şi asistenţă socială. Soţii Pelivan nu au
avut copii, dar amândoi au iubit copii, ocupându‐se de buna funcţionare a
orfelinatului din Chişinău şi chiar de creşterea şi educaţia unor copii din
orfelinat. Maria Pelivan devine preşedinta „Asistenţei publice pentru copii
din oraşul Chişinău”, totodată situându‐se şi în fruntea „Crucii Roşii din
Basarabia”. A colaborat la „Revista arheologică bisericească” din Chişinău.
A fost profesoară de limba germană şi a tradus lucrări ale autorilor germani,
dintre care menţionăm cartea Basarabia, apărută în 1834 la Frankfurt pe
Main şi având ca autor pe Dr. I.H. Zücker 124 . A fost şi preşedinta societăţii
umanitare „Principele Mircea” pentru ocrotirea copiilor orfani. A organizat
primele concerte ale unor muzicieni români în Basarabia.
Maria Pelivan s‐a implicat, de asemenea, în organizarea unor manifestări
consacrate aniversării Marii Uniri, cum au fost cele ce au avut loc la Alba
Iulia, în ziua de 20 mai 1929. Aşa cum rezultă dintr‐o legitimaţie eliberată
din partea Comitetului de organizare a acestor Serbări ale Unirii, semnată
de preşedintele Comitetului, Sever Bocu, ministru de stat pentru Banat,
„Doamna I. Pelivan face parte din comitetul de patronaj al doamnelor
pentru Serbările Unirii. În această calitate e îndreptăţită a interveni pe lângă
autorităţi pentru executarea programului acestor serbări. Toate autorităţile
sunt rugate a da ascultare doamnei care va prezenta această legitimaţie” 125 .
Pentru activitatea ei neobosită pe tărâmul social şi umanitar a fost
distinsă de Guvernul român cu un şir de decoraţii, printre care amintim
aici: „Meritul Sanitar” clasa I‐a, „Răsplata Muncii”, „Coroana României”
în grad de cavaler. De asemenea din mărturiile fiicei adoptive a familiei
Pelivan, Nadejda Perju Mardare, aflăm că Maria Pelivan colecţiona
tablouri şi icoane vechi, iar Ioan Pelivan era „un împătimit colecţionar de
documente vechi româneşti având o bibliotecă imensă „într‐o cameră de
vreo 40 metri pătraţi”.
124
Vezi în Anexe documentare pagina de titlul a lucrării Basarabia de Dr. Zucker,
1834, Traducere din limba germană de Maria Pelivan, Tipografia Eparhială „Cartea
Românească”, Chişinău, 1932. Apărută la Frankfurt pe Main, în anul 1834, cartea a avut
titlul original Bessarabien. Bemerkungen und Gedanken, bei Gelegenheit eines mehrjärigen
Aufenthaltes în diesem Lande (Basarabia. Observaţiuni şi cugetări, cu prilejul unei şederi
de mai mulţi ani în această ţară), 86 de pagini. Lucrarea a fost semnalată de istoricul
N. Iorga în publicaţiile Neamul românesc în Basarabia, 1905, p. 191‐212 şi în Istoria
Românilor prin călători, vol. III.
125
A.N.I.C., Fond Ioan Pelivan (1449), dosar 473, f. 3.