Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 201
ţariste, arătând că cei „106 ani de robie moscovită au fost pentru neamul
românesc din Basarabia, o noapte neagră fără sfârşit, o suferinţă, un adevărat
coşmar. N‐a fost nedreptate, n‐a fost obidă, n‐a fost umilire la care să nu fi
fost supuşi moldovenii basarabeni. În patru secole, turcii păgâni n‐au putut
săvârşi în Moldova şi Valahia atâtea mişelii, câte au făcut pravoslavnicii
ruşi în cei 106 ani. Spre a‐şi ajunge scopul, ei nu au cruţat absolut nici un
mijloc, nici o măsură. Chiar de la începutul stăpânirii lor, ruşii încearcă să
introducă legiuirile lor, bazate, ca şi întreaga lor clădire politică şi socială,
pe instituţia cea mai barbară: sclavia ţărănimei. Ţăranii moldoveni, deşi nu
fuseseră sclavi niciodată, s‐au înspăimântat de groaza sclaviei şi au căutat
cu miile să fugă peste Prut, în Moldova. Ca să liniştească provincia noastră,
împăratul Alexandru I a acordat, în 1818, Basarabiei, un fel de autonomie,
care a durat numai zece ani. În 1828, împăratul Nicolae a desfiinţat‐o şi
odată cu aceasta a început rusificarea tuturor instituţiilor de stat. Cea dintâi
clasă socială care se înstrăinează este boierimea în majoritatea ei. A doua
clasă care porneşte pe calea înstrăinării este, cu durere trebuie să vă spun,
preoţimea. Cât priveşte clasa mijlocie, ea de la începutul stăpânirii ruse
aci, a fost compusă, în majoritate zdrobitoare, din elemente cu totul străine
provinciei şi neamului nostru. Numai ţăranul moldovean român, cu limba şi
cu credinţa lui, a aşteptat salvarea, încă de la 1905. În acest an s‐a întâmplat un
eveniment de mare importanţă: a izbucnit revoluţia. Moldovenii, subjugaţi,
protestează împotriva regimului ţarist absolutist şi împotriva sistemului de
rusificare forţată. Din straturile adânci ale răzeşimii şi ţărănimii basarabene
răsar forţe noi, tinere şi viguroase, care reclamă dreptul la viaţă naţională,
cu limba maternă în şcoală, justiţie, administraţie, biserică” 117 .
În continuare, vorbitorul evocă rolul pe care l‐a avut Pământenia din
Dorpat în mişcarea naţională, prezintă istoricul gazetei „Basarabia”, care
apare la 1906, sub conducerea boierului patriot Emanuil (Manolache)
Gavriliţă şi ajunge la revoluţia din 1917, care găseşte Basarabia în fierbere.
„Nu trece multă vreme – a arătat I. Pelivan – şi se împlinesc cuvintele profetice
ale lui D. Moruzzi şi P. Cazacu, precum şi blestemul marelui cărturar prof.
N. Iorga: «Ziua ispăşirii se apropie şi pentru Basarabia noastră»” 118 .
Vorbitorul prezintă succint evenimentele din anii 1917‐1918, care au
fost „epoca de adevărată luptă pentru libertatea moldovenească”, amintind
de contribuţia lui Nicolae Iorga, Alexandru Vaida‐Voevod şi a altor
luptători la Unirea Basarabiei cu patria‐mamă. Cu privire la cei 20 de ani
care s‐au scurs de la Unire, I. Pelivan a apreciat că, în acest răstimp, s‐au
realizat „multe opere în provincia noastră, dar şi multe au rămas nerealizate.
117
Ibidem.
118
Ibidem.