Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 199
credinţă neclintită, o adevărată religie. De când s‐a trezit în mine conştiinţa
naţională, niciodată şi nicăiri, – nici la Universitate, nici în temniţe şi nici
în surghiun, – nu au încetat dragostea mea neţărmurită şi interesul meu
copleşitor pentru România liberă, dar pentru care ardeam de nerăbdare să‐i
«văd fiinţa», să‐i «aud graiul» şi să‐i sărut pământul” 112 .
În cea de‐a doua parte a scrisorii, I. Pelivan evocă pe un ton emoţional
împrejurările în care, încă în primul deceniu al secolului XX, a trecut
„Prutul blestemat” şi a făcut cunoştinţă cu Şcoala de vară de la Vălenii de
Munte, apreciată drept o adevărată „citadelă naţională”.
Numărul 7‐8 din iulie-august 1936 al revistei „Viaţa Basarabiei” a fost
consacrat special evenimentului, ca un semn de omagiu şi recunoştinţă
binemeritată pentru Ioan Pelivan. În editorialul intitulat „Omagiu Basarabiei
româneşti”, sub semnătura lui Vladimir M. Neaga, se arăta că „Încă din
frageda‐i tinereţe, şi apoi decenii de‐a rândul, acest vrednic fiu al pământului
său, a animat fără odihnă şi fără şovăire cu vorba, scrisul şi acţiunea sa
dârză, sufletul înlăcrimat al Basarabiei subjugate. A avut apoi un rol de mare
însemnătate istorică, atât ca deputat în «Sfatul Ţării» şi ministru de externe
în guvernul Republicei Moldoveneşti, cât şi în acţiunea diplomatică pe care
a dus‐o în anii 1919, 1920 şi 1922 la Paris, Londra şi Geneva, pentru a
obţine recunoaşterea Unirii din partea forurilor internaţionale. Ioan Pelivan
este deci unul dintre acei mari români basarabeni, ce a pus o piatră grea
la temelia Unirii tuturor fraţilor în graniţele lor fireşti de astăzi... În el
generaţiile noastre tinere vor găsi pilda unei vieţi demne pentru a fi cinstită
şi urmată. Iar detractorii şi bârfitorii de rea credinţă, cari încă îşi mai rânjesc
colţii găunoşi – motive destule pentru a se ruşina, convingându‐se, dacă mai
pot fi sinceri faţă de ei înşişi, că Basarabia este românească nu numai prin
pământul ei udat de sângele plăieşilor lui Ştefan cel Mare, ci şi prin oamenii
săi vrednici şi iubitori de neam, cari liber, de bună voie şi nesiliţi de nimeni
(subl. în text), s‐au unit pentru vecie cu fraţii lor români din Ţara Veche” 113 .
În acelaşi număr jubiliar al revistei „Viaţa Basarabiei” este plasată o
epigramă sugestivă, de „un autor necunoscut”, fiind însă de presupus că
face parte din cercul de prieteni:
„O epigramă lui I. Gh. Pelivan:
Cu puterea ta de muncă,
Pentru‐a ţării făurire,
Eşti în stare şi capabil
Să mai faci o alipire.
112
Ibidem; „Viaţa Basarabiei”, Anul V, Nr. 7‐8, iulie‐august 1936, p. 103‐104.
113
Ibidem, p. 1‐2.