Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 195
în timpul de cumpănă şi pericol pentru patrimoniul naţional întregit. Să se
distingă cu acelaş curaj, pe care d‐voastră l‐aţi avut la sărbătorirea de către
ruşi a centenarului de la răpirea Basarabiei, când, în faţa colosului de la
răsărit, tăceau conştiinţele româneşti şi numai d‐voastră aţi avut curajul de
tânguire şi protest. În fine, vă sărbătorim pentru ca să vă aducem o mângâiere
sufletească, căci ştim că concepţia d‐voastră politică a rămas aceiaşi, largă,
a idealului naţional, concepţie ce n‐a putut să se destrame în ideologii de
partide, ci integrată cum a fost, o îndreptaţi spre contopirea sufletească cu
neamul a Basarabiei desrobite” 104 . În final, vorbitorul îşi exprima speranţa
că istoriograful de mâine „va aprecia cu obiectivitate strădaniile şi meritele
d‐voastră, când va încheia capitolul de renaştere naţională în Basarabia şi
de unirea ei cu Patria, şi cu gândul că numai unul Dumnezeu şi dreptatea
lui imanentă poate să le răsplătească” 105 .
Petre V. Haneş, profesor şi istoric literar din Vechiul Regat, aflat la
Chişinău, în zilele când s‐a luat hotărârea de Unire a Basarabiei cu patria
mamă, a subliniat şi el „rolul luminos” al lui I. Pelivan în timpul acelor
evenimente, apreciind că acesta „a grăbit, mai mult decât ceilalţi din
generaţia sa, această Unire” şi mărturisind impresia puternică pe care i‐a
lăsat‐o sărbătorirea sa la Chişinău, cu prilejul împlinirii a 60 de ani de viaţă:
„Atâta lume, atâta entuziasm pentru un om care nu îndeplineşte niciun rol
oficial, care nu poate nici răsplăti pe participanţi, nici urmări pe cei ce s‐ar
fi dat în lături. Au fost asemenea sărbătoriri pentru persoane cu demnităţi
mari, dar pentru persoane mari fără demnităţi n‐au fost. I. Pelivan este mare
prin el însuşi, prin primejduirea situaţiei şi chiar a vieţii lui în scopul sfânt al
unirii a două ţări surori. Răsplătirea din plin, neprecugetată, neprecupeţită,
pe care i‐o arată astăzi neamul său, ţinteşte tocmai jertfa de situaţii înalte şi
de onoruri, pe care a putut s‐o facă în momentul acela hotărâtor” 106 . Istoricul
literar muntean a formulat atunci o concluzie cuprinzătoare cu privire la
dimensiunea personalităţii fruntaşului basarabean aniversat la 1 iulie 1936:
„Ioan Pelivan face parte dintr‐o strălucită generaţie de peste Prut pe care
n‐o poţi aminti fără să aminteşti de unirea Basarabiei cu România. Acestei
generaţiuni a lui Pelivan se datoreşte întregirea României spre Răsărit. Din
serbările de acum câtva timp la Chişinău, în cinstea marelui naţionalist,
din amintirile rostite – începând cu adevăratul studiu istoric rostit de dl.
Halippa – a reieşit că Ioan Pelivan a stat în fruntea acelei generaţiuni” 107 .
Notabil este şi discursul pe care l‐a rostit la această solemnitate generalul
104
Ibidem, p. 88‐89.
105
Ibidem, p. 89.
106
Ibidem, p. 108.
107
Ibidem, p. 107.