Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ... Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

bibliotecametropolitana.ro
from bibliotecametropolitana.ro More from this publisher
01.01.2015 Views

194 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU apăsării şi ale nedreptăţii. Viaţa D‐lui Ioan Pelivan este o viaţă adânc pilduitoare şi înviorătoare pentru noi cei de astăzi şi mai ales pentru tineret: prin toate fibrele ei, această viaţă armonioasă ne strigă: «iubirea Patriei să vă fie suprema lege»...” 101 . Din partea ofiţerilor macedo‐români, detaşaţi pe lângă „Comisia Interaliată” din Chişinău, în cursul anilor 1917‐1918, ca şi în numele foştilor voluntari şi legionari – constituiţi în Uniune, – cu subcentrul la Bucureşti, a luat cuvântul Ep. A. Balamace, adresând sărbătoritului „cele mai călduroase felicitări de bine şi sănătate cu ocazia împlinirii celor 60 de ani, dorindu‐ţi a trăi încă mulţi ani fericiţi, pentru a activa la consolidarea României Mari, la făurirea căreia ai activat printre cei dintâi fii ai neamului” 102 . Vorbitorul aprecia, în mod deosebit, faptul că I. Pelivan n‐a fost străin de „frumoasele manifestaţii cu caracter cultural şi naţional pornite din iniţiativa marelui mecena basarabean Vasile Stroescu, care n‐a scăpat prilejul să asiste – incognito – la strălucita sărbătoare jubiliară de 50 de ani a societăţii Academice «Petru Maior» din Budapesta, unde se entuziasmase atâta de cele văzute şi auzite din partea bătrânilor şi tinerilor intelectuali, veniţi din toate unghiurile româneşti ca şi de la centrele culturale din Viena, Cernăuţi, Bucureşti, Cluj, Iaşi, Macedonia etc., încât, a doua zi, dr. Emanuil Ungureanu, preşedintele «Astrei» din Timişoara, ne‐a adus surpriza, citind o scrisoare, chiar în Capela română din proprietăţile lui Emanoil Găjdu (Gojdu – n.a.) – marele sprijinitor al studenţimei române din Budapesta, – prin care marele basarabean Vasile Stroescu, aduce la cunoştinţă donaţiile de sute de mii de coroane, pe cari le destinase pentru mai multe şcoli şi internate din Ardeal. Acest dar cultural de mare însemnătate a lăsat cele mai frumoase impresii printre participanţii de la sărbătoarea românească din Budapesta, unde îşi dăduseră întâlnire reprezentanţii tuturor Asociaţiilor studenţeşti, ca şi delegaţii Societăţilor culturale, de unde n‐a lipsit nici Basarabia, dar nici îndepărtata Macedonie” 103 . Pe lângă sublinierea meritelor lui I. Pelivan, alături de V. Stroescu, în susţinerea mişcării de unitate naţională a românilor, Ep. A. Balamace aducea, astfel, în discuţie şi unele aspecte interesante cu privire la rolul Fundaţiei Gojdu, care prezintă, în continuare, o importanţă deosebită, pentru cercetarea istorică. În numele clerului ortodox, a luat cuvântul la această manifestare preotul P. Gheorghian din Bălţi, care a arătat: „Am dorit să vă sărbătorim, ca să vă arătăm generaţiilor tinere atât de grăbite a sorbi din cupa biruinţelor, ca să se uite cât mai des îndărăt, apreciind strădaniile înaintaşilor şi să‐şi urmeze 101 Ibidem, p. 80. 102 Ibidem, p. 81. 103 Ibidem, p. 82‐83.

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 195 în timpul de cumpănă şi pericol pentru patrimoniul naţional întregit. Să se distingă cu acelaş curaj, pe care d‐voastră l‐aţi avut la sărbătorirea de către ruşi a centenarului de la răpirea Basarabiei, când, în faţa colosului de la răsărit, tăceau conştiinţele româneşti şi numai d‐voastră aţi avut curajul de tânguire şi protest. În fine, vă sărbătorim pentru ca să vă aducem o mângâiere sufletească, căci ştim că concepţia d‐voastră politică a rămas aceiaşi, largă, a idealului naţional, concepţie ce n‐a putut să se destrame în ideologii de partide, ci integrată cum a fost, o îndreptaţi spre contopirea sufletească cu neamul a Basarabiei desrobite” 104 . În final, vorbitorul îşi exprima speranţa că istoriograful de mâine „va aprecia cu obiectivitate strădaniile şi meritele d‐voastră, când va încheia capitolul de renaştere naţională în Basarabia şi de unirea ei cu Patria, şi cu gândul că numai unul Dumnezeu şi dreptatea lui imanentă poate să le răsplătească” 105 . Petre V. Haneş, profesor şi istoric literar din Vechiul Regat, aflat la Chişinău, în zilele când s‐a luat hotărârea de Unire a Basarabiei cu patria mamă, a subliniat şi el „rolul luminos” al lui I. Pelivan în timpul acelor evenimente, apreciind că acesta „a grăbit, mai mult decât ceilalţi din generaţia sa, această Unire” şi mărturisind impresia puternică pe care i‐a lăsat‐o sărbătorirea sa la Chişinău, cu prilejul împlinirii a 60 de ani de viaţă: „Atâta lume, atâta entuziasm pentru un om care nu îndeplineşte niciun rol oficial, care nu poate nici răsplăti pe participanţi, nici urmări pe cei ce s‐ar fi dat în lături. Au fost asemenea sărbătoriri pentru persoane cu demnităţi mari, dar pentru persoane mari fără demnităţi n‐au fost. I. Pelivan este mare prin el însuşi, prin primejduirea situaţiei şi chiar a vieţii lui în scopul sfânt al unirii a două ţări surori. Răsplătirea din plin, neprecugetată, neprecupeţită, pe care i‐o arată astăzi neamul său, ţinteşte tocmai jertfa de situaţii înalte şi de onoruri, pe care a putut s‐o facă în momentul acela hotărâtor” 106 . Istoricul literar muntean a formulat atunci o concluzie cuprinzătoare cu privire la dimensiunea personalităţii fruntaşului basarabean aniversat la 1 iulie 1936: „Ioan Pelivan face parte dintr‐o strălucită generaţie de peste Prut pe care n‐o poţi aminti fără să aminteşti de unirea Basarabiei cu România. Acestei generaţiuni a lui Pelivan se datoreşte întregirea României spre Răsărit. Din serbările de acum câtva timp la Chişinău, în cinstea marelui naţionalist, din amintirile rostite – începând cu adevăratul studiu istoric rostit de dl. Halippa – a reieşit că Ioan Pelivan a stat în fruntea acelei generaţiuni” 107 . Notabil este şi discursul pe care l‐a rostit la această solemnitate generalul 104 Ibidem, p. 88‐89. 105 Ibidem, p. 89. 106 Ibidem, p. 108. 107 Ibidem, p. 107.

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 195<br />

în timpul de cumpănă şi pericol pentru patrimoniul naţion<strong>al</strong> întregit. Să se<br />

distingă cu acelaş curaj, pe care d‐voastră l‐aţi avut la sărbătorirea de către<br />

ruşi a centenarului de la răpirea Basarabiei, când, în faţa colosului de la<br />

răsărit, tăceau conştiinţele româneşti şi numai d‐voastră aţi avut curajul de<br />

tânguire şi protest. În fine, vă sărbătorim pentru ca să vă aducem o mângâiere<br />

sufletească, căci ştim că concepţia d‐voastră politică a rămas aceiaşi, largă,<br />

a ide<strong>al</strong>ului naţion<strong>al</strong>, concepţie ce n‐a putut să se destrame în ideologii de<br />

partide, ci integrată cum a fost, o îndreptaţi spre contopirea sufletească cu<br />

neamul a Basarabiei desrobite” 104 . În fin<strong>al</strong>, vorbitorul îşi exprima speranţa<br />

că istoriograful de mâine „va aprecia cu obiectivitate strădaniile şi meritele<br />

d‐voastră, când va încheia capitolul de renaştere naţion<strong>al</strong>ă în <strong>Basarabia</strong> şi<br />

de unirea ei cu Patria, şi cu gândul că numai unul Dumnezeu şi dreptatea<br />

lui imanentă poate să le răsplătească” 105 .<br />

Petre V. Haneş, profesor şi istoric literar <strong>din</strong> Vechiul Regat, aflat la<br />

Chişinău, în zilele când s‐a luat hotărârea de Unire a Basarabiei cu patria<br />

mamă, a subliniat şi el „rolul luminos” <strong>al</strong> lui I. <strong>Pelivan</strong> în timpul acelor<br />

evenimente, apreciind că acesta „a grăbit, mai mult decât ceil<strong>al</strong>ţi <strong>din</strong><br />

generaţia sa, această Unire” şi mărturisind impresia puternică pe care i‐a<br />

lăsat‐o sărbătorirea sa la Chişinău, cu prilejul împlinirii a 60 de ani de viaţă:<br />

„Atâta lume, atâta entuziasm pentru un om care nu îndeplineşte niciun rol<br />

ofici<strong>al</strong>, care nu poate nici răsplăti pe participanţi, nici urmări pe cei ce s‐ar<br />

fi dat în lături. Au fost asemenea sărbătoriri pentru persoane cu demnităţi<br />

mari, dar pentru persoane mari fără demnităţi n‐au fost. I. <strong>Pelivan</strong> este mare<br />

prin el însuşi, prin primejduirea situaţiei şi chiar a vieţii lui în scopul sfânt <strong>al</strong><br />

unirii a două ţări surori. Răsplătirea <strong>din</strong> plin, neprecugetată, neprecupeţită,<br />

pe care i‐o arată astăzi neamul său, ţinteşte tocmai jertfa de situaţii în<strong>al</strong>te şi<br />

de onoruri, pe care a putut s‐o facă în momentul acela hotărâtor” 106 . Istoricul<br />

literar muntean a formulat atunci o concluzie cuprinzătoare cu privire la<br />

dimensiunea person<strong>al</strong>ităţii fruntaşului basarabean aniversat la 1 iulie 1936:<br />

„<strong>Ioan</strong> <strong>Pelivan</strong> face parte <strong>din</strong>tr‐o strălucită generaţie de peste Prut pe care<br />

n‐o poţi aminti fără să aminteşti de unirea Basarabiei cu România. Acestei<br />

generaţiuni a lui <strong>Pelivan</strong> se datoreşte întregirea României spre Răsărit. Din<br />

serbările de acum câtva timp la Chişinău, în cinstea marelui naţion<strong>al</strong>ist,<br />

<strong>din</strong> amintirile rostite – începând cu adevăratul studiu istoric rostit de dl.<br />

H<strong>al</strong>ippa – a reieşit că <strong>Ioan</strong> <strong>Pelivan</strong> a stat în fruntea acelei generaţiuni” 107 .<br />

Notabil este şi discursul pe care l‐a rostit la această solemnitate gener<strong>al</strong>ul<br />

104<br />

Ibidem, p. 88‐89.<br />

105<br />

Ibidem, p. 89.<br />

106<br />

Ibidem, p. 108.<br />

107<br />

Ibidem, p. 107.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!