Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 193
Prut şi Nistru, atât în timpul tiraniei ţariste, cât şi în zilele Măreţe, dar
şi vijelioase în acelaşi timp ale luptelor entuziaste pentru visului secular,
al reîntregirii Neamului nostru. Curajul şi vitejia cu care ai manifestat
simţămintele şi dorinţele naţionale în vremurile vitrege de umilire şi
obidire ale neamului românesc în provincia noastră, Te‐au vădit ca pe un
trimis al Proniei Cereşti, pentru trezirea din «somnul cel de moarte» al
acestui neam... Pentru activitatea Dumneatale naţională ai suferit prigoniri:
temniţe şi exil la oceanul îngheţat. Această cunună de spini, pe care Ţi‐au
pus‐o pe frunte vrăjmaşii neamului nostru, acest martiragiu, în loc să‐ţi
zdrobească puterile, Ţi‐au oţelit şi mai mult curajul de luptă” 98 . După ce
evidenţia rolul lui Ioan Pelivan în Blocul Moldovenesc din Sfatul Ţării, cât
şi pe cel în calitate de sol al României la marea conferinţă de la Versailles
(1919‐1920), care „încoronează cu glorie întreaga Dumitale activitate
naţională”, vorbitoarea îi ura sărbătoritului următoarele: „Să trăieşti încă
mulţi ani fericiţi, împreună cu scumpa Dumneatale soţie. Dumnezeu să‐Ţi
dea puteri noi pentru cristalizarea Unirii, spre fericirea şi prosperarea
Neamului românesc!” 99 .
La aniversarea lui I. Pelivan au rostit, în continuare, cuvântări
emoţionante alţi confraţi ai săi din mişcarea naţională pentru Unirea
Basarabiei cu patria mamă, precum Ion Buzdugan, fost secretar al
Sfatului Ţării care, în numele luptătorilor din Bălţi, a evocat contribuţia
sărbătoritului la realizarea unităţii neamului, concluzionând că „Reînviind
în memorie aceste fapte, socotim că ele sunt prea suficiente pentru a
invedera meritele Dvs. naţionale atât faţă de moldovenii basarabeni, cât şi
faţă de scumpa patrie întregită, România Mare. După marele act al unirei,
valul de redeşteptare naţională a acoperit şi a lăsat aceste fapte de altă dată
în umbră. Dvs. V‐aţi contopit în marea masă a luptătorilor pentru întregirea
sufletească a neamului. Dar trecutul a lăsat aici, în Bălţi, o dâră luminoasă,
care, cât timp vor trăi membrii vechii grupări moldoveneşti, le va încălzi
conştiinţa, mândria, că v‐au avut în mijlocul lor, ca un patriot luminat şi un
luptător curagios şi neobosit şi că au pornit la muncă pentru redeşteptarea
naţională cu un ceas mai devreme...” 100 .
Profesorii şi studenţii de la Facultatea de Teologie din Chişinău au luat
parte, de asemenea, cu bucurie la sărbătorirea luptătorului naţionalist Ioan
Pelivan. În numele acestora, prof. N. Popescu din judeţul Prahova aprecia
că „Naţionalismul D‐lui Ioan Pelivan a fost dezinteresat: nu onoruri sau
beneficii a urmărit, ci eliberarea poporului moldovenesc de aici de lanţurile
98
Ibidem, p. 65.
99
Ibidem, p. 66.
100
Ibidem, p. 72‐73.