Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 157
lui Denikin au servit la întărirea bolşevicilor” 37 . Diplomaţii români, atât în
discuţiile cu oficialul englezi cât şi la întâlnirile cu reprezentanţii presei,
au susţinut teza combaterii bolşevismului prin sprijinirea de către marile
puteri a noilor state naţionale din estul şi centrul Europei. Evenimentele
ulterioare au demonstrat justeţea acestor raţionamente 38 .
9) A preferat să rămână la post decât să ocupe fotoliul
ministerial
În guvernul condus de Alexandru Vaida‐Voevod (1 decembrie 1919–
13 martie 1920) Ioan Pelivan a fost onorat cu postul de ministru al Justiţiei.
La Bucureşti şi Chişinău se vehicula ideea revenirii lui în patrie pentru a
prelua conducerea ministerului, însă vechiul luptător a preferat să rămână
la post, motivându‐şi astfel decizia: „Nu puteam părăsi postul meu de la
Paris, căci fiecare zi ne aducea câte o surpriză, câte un atac din partea lui
A.N. Krupensky et Ko şi nu se putea lăsa atacurile fără răspuns. Apoi, era
absolut necesar să‐l pun la curent pe locţiitorul meu cu situaţia, cu gazetarii,
cu oamenii care ne puteau fi de folos, cu unele secrete ale situaţiei noastre
şi ale Asociaţiei „Baltica – Marea Neagră”.
Apoi, locţiitorul meu ar fi trebuit să o ia de la început, pierzând o
mulţime de timp numai pentru cunoaşterea materialului de propagandă şi
acumularea cunoştinţelor absolut necesare.
Îmi surâdea şi mie scaunul ministerial de la justiţie, dar simţul de
datorie era mai presus de orice.
De aceea nu am putut părăsi lupta angajată contra duşmanilor Unirii
noastre, care deveneau tot mai îndrăzneţi, mai calomnioşi şi mai periculoşi.
De aceea am căutat să rămân la modestul meu post de delegat la Paris
până la izbânda cauzei pentru apărarea căreia am fost trimis” 39 .
După cum se ştie, în şedinţa Consiliului Suprem desfăşurată la Londra
la 3 martie 1920, s‐a rediscutat problema Basarabiei. Lloyd George îi
scria în aceeaşi zi primului ministru român Alexandru Vaida‐Voevod,
anunţându‐i hotărârea luată de Marile Puteri. Acestea legau chestiunea
recunoaşterii unirii Basarabiei cu România de evacuarea trupelor române
din Ungaria. A doua zi, Ioan Pelivan telegrafia entuziasmat la Bucureşti,
anunţând preşedinţilor Corpurilor legiuitoare vestea cea mare:
„La justice de notre cause a triomphé, secouant les dernières traces
37
Ibidem, p. 167.
38
Vezi pe larg Daniel Ciugureanu, Problema rusă faţă de interesele europene şi
române, Chişinău, 1920.
39
Delegaţia basarabeană..., p. 86.