Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

154 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
Paris bani pentru a publica câteva broşuri despre Basarabia a putut obţine
doar suma de 3000 de franci. Situaţia s‐a schimbat întrucâtva odată cu
venirea în fruntea delegaţiei româneşti a lui Alexandru Vaida‐Voevod, care
avea o viziune mai largă asupra problemei.
Prietenii săi din Basarabia – Daniel Ciugureanu, Ion Inculeţ şi alţii –
cunoscând condiţiile complicate şi greutăţile pe care le întâmpina în
activitatea sa Ioan Pelivan la Paris şi fiind conştienţi că „în joc este cea mai
sfântă cauză a noastră”, au propus să‐i trimită „încă un ajutor” ca împreună
„să‐i combată pe ticăloşi”. Secretarul I. Condurachi s‐a dovedit a fi un
colaborator cu desăvârşire nepotrivit. Pe lângă faptul că nu cunoştea şi nu
pricepea „afacerile noastre”, mai era şi un leneş de neînchipuit. Ioan Pelivan
mărturisea că uneori trebuia să‐şi încordeze întreaga voinţă „pentru a nu‐i
bate mutra” 28 . Având în vedere gravitatea problemei, în cercul prietenilor
de la Chişinău s‐a discutat eventuala deplasare la Paris a lui Pan Halippa 29 .
La un moment dat, însuşi Ion Inculeţ îşi oferise serviciile 30 .
În sfârşit, după multe discuţii, la sugestia geografului francez Emmanuel
de Martonne, reprezentantul Franţei în Comisia teritorială a Conferinţei de
Pace şi expertul guvernului francez privitor la teritoriile ce urmau să fie
recunoscute României prin tratatele de pace, s‐a decis trimiterea la Paris a
unei delegaţii formată din reprezentanţii diferitor categorii de populaţie din
Basarabia.
Astfel, la începutul lunii august 1919, în capitala Franţei, s‐a deplasat o
delegaţie compusă din „moşu” Ion Codreanu, ţăran din satul Ştefăneşti din
judeţul Soroca, din partea congresului ţărănesc panbasarabean, poetul Sergiu
Cujbă, reprezentant al cooperativelor şi cercurilor intelectuale basarabene,
şi studentul Gheorghe Năstasă, delegat al studenţimii basarabene. Aceşti
mesageri ai Basarabiei au stat la Paris vreo 4‐5 săptămâni, s‐au întâlnit
cu diplomaţi francezi, italieni şi englezi, prezentându‐le fiecăruia câte un
memoriu în chestiunea Basarabiei, au vizitat redacţiile marilor cotidiene
franceze. După aprecierea lui Ioan Pelivan, delegaţia Basarabiei „a făcut
bună impresie în cercurile respective”, distribuind împreună câteva mii de
exemplare a unui memoriu tipărit din timp.
Reveniţi la Chişinău, membrii delegaţiei şi‐au împărtăşit impresiile
despre sejurul lor la Paris unui redactor de la ziarul „Sfatul Ţării”: „La
Conferinţa Păcii nu toţi îşi dădeau seama ce este chestiunea Basarabiei,
opinau aceştia. Toţi spuneau că Basarabia este românească, în acelaşi timp
28
Ibidem, p. 70.
29
Ibidem, p. 71.
30
Ioan Pelivan, Ion C. Inculeţ şi Conferinţa de Pace de la Paris (1919‐1920),
loc. cit., p. 41‐42.