Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

150 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
calomnioase afirmaţii. Într‐un asemenea articol, intitulat în mod tendenţios
Atrocites Roumaines en Bessarabie, publicat în „L’Humanite” (22 iunie
1919), autorul A.P. vorbeşte de „conduita îngrozitoare incalificabilă a
autorităţilor româneşti în Basarabia anexată de România în contra oricărui
drept”. Ioan Pelivan a combătut cu vârf şi îndesat şi aceste acuzaţii
nefondate 18 .
6) Agenţi, aventurieri şi tot felul de persoane dubioase.
Reapare vestitul Cătărău
Pe durata desfăşurării Conferinţei, capitala Franţei, în afară de
delegaţiile oficiale şi mai puţin oficiale, a „găzduit” şi o mulţime de
agenţi, aventurieri şi persoane dubioase. Pentru aceşti indivizi, întrunirea
internaţională era un fericit prilej ca să se căpătuiască pentru unele servicii
făcute stăpânilor lor. Într‐o scrisoare trimisă la Chişinău la 29 mai 1919,
Ioan Pelivan comunica lui Ion Inculeţ şi Daniel Ciugureanu faptul aflării la
Paris a „vestitului Cătărău” 19 .
Arestat şi expulzat de autorităţile Republicii Democratice Moldoveneşti
la începutul anului 1918, pentru activitatea sa antiromânească şi anarhistă,
acest aventurier politic, după o anumită perioadă de timp, a obţinut paşaport
pentru străinătate şi a ajuns la Paris, unde, curios lucru, a încercat să între
în graţiile delegaţiei române. „A fost la Brătianu, dar n‐a fost primit. L‐a
primit colonelul Toma Dumitrescu, căru‐i cerea vreo slujbă. Însă n‐a fost
angajat. Acuma văd că se linguşeşte pe lângă delegaţia ardelenească. Unii
din ardeleni sunt încântaţi de Cătărău. Cu toate că eu mi‐am spus părerea,
mă tem că ei să nu‐l angajeze” 20 , scria într‐o scrisoare trimisă la Chişinău
de Ioan Pelivan. În aceeaşi scrisoare, Pelivan vorbeşte despre „atenţia”
pe care i‐a acordat‐o personal Ilie Cătărău. „Mai dăunăzi, în lipsa mea de
acasă, mi s‐a aruncat prin fereastra deschisă în cameră o mică bombă de
sticlă, care când s‐a fărâmat, a umplut odaia de o putoare nespusă de un fel
de gaz, ce aducea a ou clocit şi de o mulţime de bucăţele foarte mărunte
18
Ibidem.
19
Referitor la activitatea anarhică şi tâlhărească, dar în fond antiromânească,
desfăşurată de Ilie Cătărău în România şi Basarabia în anii 1917‐1918 a se vedea pe larg:
Pantelimon Halippa, Anatolie Moraru, Testament pentru urmaşi, Editura „Hyperion”,
Chişinău, 1991, p. 77‐78; Vasile Harea, Basarabia pe drumul Unirii. Amintiri şi
comentarii... p. 126‐132; Ion Constantin, Gherman Pântea între mit şi realitate, Editura
Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, 2010, p. 58‐64, 139‐140; Idem, Chişinău 1917‐1918.
Gherman Pântea îl arestează pe Ilie Cătărău, în „Magazin istoric”, Anul XLV, serie nouă,
nr. 3(528) martie 2011, p. 8‐13.
20
Delegaţia basarabeană..., p. 67.