Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

I NTRODUCERE
Fericiţi cei care nu‐şi irosesc viaţa, căci o alta nu e!
Vasile PÂRVAN
Dedicăm această monografie uneia dintre cele mai strălucite figuri
româneşti din provincia dintre Prut şi Nistru – Ioan Pelivan (1876‐1954),
pe care, nu întâmplător l‐am denumit părinte al mişcării naţionale din
Basarabia. Despre acest lucru s‐au pronunţat personalităţi proeminente
ale istoriei şi culturii naţionale. Marele istoric Nicolae Iorga aprecia că,
„pentru noi românii, Pelivan era toată Basarabia”. La rândul său, istoricul
şi profesorul Ion Nistor considera că „Ioan Pelivan a fost părintele ideii
naţionale româneşti din Basarabia”, iar profesorul şi publicistul Petre V.
Haneş nu ezita să formuleze concluzia că „generaţiei lui Ioan Pelivan se
datoreşte întregirea României spre Răsărit”.
Ioan Pelivan a avut un „rol luminos” în pregătirea şi realizarea Unirii
de la 1918 a Moldovei de Răsărit cu patria‐mamă. Se poate spune că el
a „grăbit, mai mult decât ceilalţi din generaţia sa, această Unire”, prin
eficienţa acţiunilor lui vizând conceperea şi realizarea acestui deziderat
naţional. Încă din perioada când era student la Dorpart (1898‐1903), Ioan
Pelivan a exercitat o intensă activitate instructiv‐educativă printre studenţi
în spiritul tradiţiilor de luptă ale înaintaşilor. A fost iniţiatorul „Pământeniei
basarabene”, al cărei scop era dezvoltarea conştiinţei naţionale, a interesului
pentru istoria, cultura şi literatura românească. Membrii societăţii
întemeiază în incinta Universităţii o bibliotecă clandestină tot mai bogată
de carte românească. În discursul lui Ioan Pelivan rostit, la sărbătorirea sa
din 1 iunie 1936, cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani şi a 35 de ani
de activitate naţional‐patriotică: „La Universitatea din Dorpat, care a fost
adevărata noastră Alma Mater, noi am început să studiem, în mod conştient
trecutul nostru românesc, la început după lucrările istoricilor ruşi..., pentru
ca mai târziu să profităm de manualele de istorie şi literatură română ce ni
se trimiteau de la Iaşi şi Bucureşti de către emigranţii basarabeni... Acolo
ne‐am format noi concepţiile noastre politice şi sociale. Acolo – în mediul
studenţilor eterogeni, în auzul imnurilor lor naţionale şi cântecelor lor