Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 149
a‐i determina pe „judecătorii” de la Paris să decidă în favoarea „întoarcerii
Basarabiei la Rusia reconstituită” 14 .
4) Investigaţii în ţară pentru demonstrarea imposturii lui
Krupensky şi Schmidt
Întrucât Al. Krupensky şi Al. Schmidt continuau să se prevaleze de
o pretinsă reprezentare a locuitorilor Basarabiei, la Conferinţa Păcii de
la Paris, Ioan Pelivan a solicitat efectuarea unor investigaţii la nivelul
organelor locale din această provincie, pentru a dispune de un răspuns oficial
în chestiunea respectivă. Din răspunsurile adunărilor (zemstvelor) şi altor
organisme din diverse localităţi basarabene rezulta că „sus‐numiţii indivizi
n‐au avut şi nu au nici‐o însărcinare de a vorbi în numele Basarabiei” 15 .
În acest sens, au fost remise delegaţiei române de la Paris şi unele acte
pentru a fi folosite în scopul de „a veşteji acţiunea indivizilor Al.C. Schmidt
şi Al.N. Krupensky, care fără nici un mandat şi‐au permis să vorbească în
numele ţării noastre, inducând lumea în eroare” 16 .
5) Proteste în mass‐media franceze
În protestul expediat directorului cotidianului „Le Temps”, Ioan
Pelivan a arătat că unirea Basarabiei cu România a fost un act legitim,
expresia voinţei întregii populaţii româneşti din Basarabia.
De multe ori, denigratorii ruşi semnau articolele şi alte materiale din
presă cu iniţialele A.P. sau Un Patriot Basarabean. Într‐un serial intitulat
La question bessarabienne, publicat în paginile ziarului „La voix nationale”
(15 şi 18 iunie 1919), autorul anonim, arată că unirea din 27 martie 1918 nu
a fost un act legitim deoarece, după opinia sa, a reprezentat materializarea
intervenţiei armatei române. În replică, diplomatul român a precizat că
Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu România prin voinţa poporului
„care se săturase de jugul moscovit în decurs de 106 ani”. Ioan Pelivan a
subliniat că fenomenul respectiv nu a fost exclusiv basarabean/românesc,
el a fost unul general şi că mişcarea de eliberare naţională a cuprins şi alte
provincii ale fostului imperiu ţarist: Polonia, Finlanda, Letonia, Estonia,
Lituania, Georgia ş.a. 17
De obicei, în materialele semnate cu pseudonime se făceau cele mai
14
Ibidem, p. 160‐161; Delegaţia basarabeană..., p. 58.
15
A.N.I.C., Bucureşti, Fond Ioan Pelivan (1449), dosar 432, f. 11.
16
Ibidem.
17
Constantin I. Stan, loc. cit., p. 161.