Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

148 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
mari din Paris, unde „ţăranii de carnaval” „mărturiseau” că nu pot suporta
„jugul românesc în Basarabia” 10 .
Ca răspuns la aceste acţiuni antiromâneşti, Ioan Pelivan a publicat, în
principalele ziare pariziene („Le Temps”, „Matin”, „Figaro”, „La Victoire”,
„Le Journal”, „L’oeuvre” etc.), o serie de articole în care a dezvăluit
adevărata fizionomie politică şi morală a „delegaţilor basarabeni”, a
combătut pretinsele rădăcini basarabene ale acestora şi a stăruit asupra
motivelor egoiste şi personale ale fiecărui protestatar 11 .
Într‐o scrisoare din 8 aprilie 1919 adresată redacţiei ziarului
„L’Humanite”, Ioan Pelivan protesta vehement împotriva afirmaţiilor
socialistului revoluţionar Slonim, care într‐un „idiot interviu” (aprecierea
respectivă aparţine lui Ion Inculeţ 12 ), „acordat” ziarului respectiv, susţinea
că „Basarabia nu vrea să fie românească, iar imensa majoritate a populaţiei
nu doreşte să facă parte din Regatul României”. Pentru ca aceste afirmaţii
mincinoase să fie cât mai credibile în faţa „aliaţilor”, pretinsul delegat
basarabean le „fortifica” cu declaraţia, la fel de neadevărată, că Unirea
Basarabiei cu România a fost înfăptuită „în înţelegere cu guvernul de la
Berlin”. Ca participant nemijlocit la eveniment, Ioan Pelivan menţionează că
actul din 27 martie/9 aprilie 1918 s‐a făcut „din libera voinţă a populaţiunei
basarabene reprezentată prin Sfatul Ţării şi fără nici un amestec din afară” 13 .
În repetate rânduri, Ioan Pelivan şi‐a îndreptat criticile spre Al.
Krupensky şi Al. Schmidt, care, dându‐se drept mandatarii Zemstvei
Guberniale, răspândeau informaţii neverosimile despre Sfatul Ţării şi
aberaţii nefondate despre starea de spirit din Basarabia. Într‐un articol
publicat în ziarul francez de mare tiraj „Le Temps” (28 aprilie 1919, stil
nou), aceştia combăteau teza potrivit căreia „România a reinstaurat în
Basarabia un regim de libertate şi democraţie”, iar Sfatul Ţării era apreciat
ca fiind „un organ creat de o adunare de soldaţi bolşevici şi prin eliminarea
tuturor elementelor burgheze a primit caracterul unui soviet anarhist”. Acest
parlament, afirmau autorii, o bucată de vreme, a fost susţinut de cabinetul
de la Bucureşti pentru ca să favorizeze dezordinea, „necesară guvernului
român ca să justifice prezenţa sa în Basarabia”. Aceste scorniri neadevărate
şi jignitoare la adresa României şi Sfatului Ţării erau răspândite cu scopul de
10
Ibidem, p. 29‐30; Vezi: Ioan Pelivan, La Bessarabie sous le regime russe
(1812‐1918), Paris, 1919; Gh.V. Andronachi, Albumul Basarabiei..., p. 216.
11
Ioan Pelivan, Ion C. Inculeţ şi Conferinţa de Pace de la Paris (1919‐1920), în
„Patrimoniu”, Revistă de lectură istorică, nr. 1, 1991, p. 30‐32.
12
Vezi: Delegaţia Basarabeană..., p. 58.
13
Constantin I. Stan, Activitatea diplomatică a lui Ion Pelivan (1918‐1920), în
Diplomaţie şi diplomaţi români, vol. I. Coordonatori: Gheorghe Buzatu, Valeriu Florin
Dobrinescu, Horia Dumitrescu, Editura DMPress, Focşani, 2001, p. 160.