Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 145
Ioan Pelivan a manifestat o atitudine responsabilă faţă de misiunea
încredinţată, înţelegea prea bine că efortul făcut până acum în planul
desăvârşirii unităţii naţionale trebuie recunoscut/consolidat şi validat de
Marile Puteri la forul păcii. Din corespondenţa purtată cu factorii de decizie
de la Bucureşti, dar în mod special cu prietenii din Chişinău, transpare
ideea că la Conferinţa de Pace de la Paris, Ioan Pelivan se considera delegat
oficial „al României, nu al Basarabiei” şi a acţionat în consecinţă. Pentru
a face faţă sarcinilor, a început să înveţe limba franceză şi concomitent să
scrie articole în această limbă. La împărţirea responsabilităţilor în cadrul
delegaţiei române, Ioan Pelivan a fost desemnat membru al Comisiei
financiare, în calitate de consilier tehnic, şi al Subcomisiei proprietatea
industrială. Dar activitatea de bază a delegatului român la Conferinţa
Păcii s‐a desfăşurat în planul recunoaşterii de către marile puteri a Unirii
Basarabiei cu România.
2) O intensă acţiune de lobby privind drepturile României
asupra Basarabiei
Ajuns în capitala Franţei şi‐a dat seama că a aterizat pe un teren gol,
că prea puţin sprijin îi pot oferi „colegii” şi, în consecinţă, va trebui să
se descurce cu forţele proprii. Problema Basarabiei era terra incognito
pentru majoritatea colaboratorilor legaţiei. O atare stare de lucruri în parte
se explică prin faptul că în timpul războiului nu s‐a făcut propagandă
pro Basarabia. Întreaga acţiune propagandistică a statului român a fost
orientată spre explicarea situaţiei românilor din Bucovina şi Transilvania,
ca provincii ce urmau a fi alipite Regatului Român la sfârşitul războiului,
conform tratatelor de alianţă politică şi militară semnate cu aliaţii în vara
anului 1916.
Într‐o altă scrisoare trimisă de la Paris lui Ion Inculeţ şi Daniel
Ciugureanu, „fraţilor” săi de credinţă din Chişinău, Ioan Pelivan făcea alte
constatări triste: „În tot timpul războiului, pentru Basarabia nu s‐a făcut nici o
propagandă favorabilă nouă. Din contra, ruşii şi evreii, în Elveţia, America,
Anglia şi aici în Franţa, prin toate jurnalele, majoritatea care sunt evreieşti,
au tratat Basarabia ca ocupată de armata română, fără consimţământul ei.
Apoi, despre „teroarea armatei şi administraţiei române” s‐a făcut o vâlvă
nespusă”. Ioan Pelivan menţiona şi faptul regretabil că „noi nu avem printre
români prieteni personali cu reprezentanţii Antantei” 5 . „Situaţia noastră în
genere e cât se poate de proastă. Aliaţii ne tratează extraordinar de prost.
5
Ibidem, p. 66.