Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ... Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

bibliotecametropolitana.ro
from bibliotecametropolitana.ro More from this publisher
01.01.2015 Views

142 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU martori oculari şi participanţi activi la adunările românilor din Bucovina şi Transilvania, la care s‐a hotărât, într‐o atmosferă de înaltă însufleţire, unirea acestor teritorii strămoşeşti cu Regatul României. 6) Ministrul Ioan Pelivan Ca urmare a hotărârii Sfatului Ţării din 27 noiembrie 1918, privind unirea necondiţionată a Basarabiei cu României, la 24 decembrie a fost desfiinţat Comisariatul General, care asigurase conducerea acestei provincii. Guvernul prezidat de Ion C. Brătianu, format la 12 decembrie 1918, a decis ca problemele specifice ale Basarabiei să fie rezolvate de Directorate 32 , în fruntea cărora au fost numiţi directori, care îşi exercitau atribuţiile „în conformitate cu legile şi regulamentele în vigoare şi în funcţie de împuternicirile ce li se vor da de către miniştrii departamentelor respective” 33 . În urma acestei hotărâri, o parte din foştii directori şi‐au prezentat demisiile, între aceştia aflându‐se şi Ioan Pelivan, care a fost reînnoit în funcţie – la Justiţie, prin decizie ministerială. 32 „Monitorul oficial”, nr. 211 din 12/25 decembrie 1918; Ioan Scurtu ş.a., Istoria Basarabiei de la începuturi până în 2003, p. 178. 33 Ibidem; Ioan Scurtu ş.a., Istoria Basarabiei de la începuturi până în 2003, p. 178.

CAPITOLUL XIV IOAN PELIVAN LA CONFERINŢA DE PACE DE LA PARIS (1919–1920) 1) Rolul lui I. Pelivan în delegaţia română la Conferinţa Păcii La 18 ianuarie 1919, la Paris, în prezenţa delegaţilor din 27 de ţări, preşedintele Franţei Raymond Poincaré a deschis Conferinţa de pace, având ca obiectiv principal rezolvarea problemelor litigioase dintre statele învinse şi cele învingătoare în războiul mondial, organizarea politică a Europei postbelice, identificarea soluţiilor pentru refacerea economiei fostelor state beligerante. România, care suferise în Primul Război Mondial mari pierderi materiale şi umane, a fost reprezentată la conferinţă de o delegaţie oficială în frunte cu Ion I.C. Brătianu, preşedintele Consiliului de Miniştri. Din delegaţie mai făceau parte Victor Antonescu, ministrul României la Paris, Nicolae Mişu, ministrul României la Londra, generalul Constantin Coandă, Alexandru Vaida‐Voevod, delegat al Consiliului Dirigent din Transilvania, Constantin Diamandi. Delegaţia oficială era asistată de o competentă comisie de experţi. Ulterior, componenţa nominală a delegaţiei oficiale a suferit modificări, în activitatea ei fiind antrenate direct sau indirect şi alte persoane oficiale, precum şi specialişti (experţi) în diferite domenii, inclusiv Nicolae Titulescu, dr. Ioan Cantacuzino etc. 1 Ca rezultat al destrămării Imperiilor Austro‐Ungar, Rus şi Otoman, pe harta politică a Europei au apărut noi state naţionale. Forul păcii era chemat să recunoască apariţia acestor state naţionale: Polonia, Cehoslovacia, Austria, Ungaria şi întregirea teritorială a altora, inclusiv a României. Deoarece, la baza hotărârilor privind organizarea postbelică a Europei, Conferinţa de la Paris a pus principiul naţionalităţilor, principala preocupare a diplomaţiei româneşti la Forumul Mondial al Păcii era recunoaşterea de către aliaţi, prin tratate, a frontierelor statului român rezultate din actele de unire ale Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu Regatul României, ceea ce de fapt egala cu recunoaşterea suveranităţii şi integrităţii teritoriale 1 Vezi: Gheorghe E. Cojocaru, Recunoaşterea internaţională a Marii Uniri, în „Cugetul”. Revistă de istorie şi ştiinţe umaniste, nr. 4, 1991, p. 34.

142 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU<br />

martori oculari şi participanţi activi la adunările românilor <strong>din</strong> Bucovina<br />

şi Transilvania, la care s‐a hotărât, într‐o atmosferă de în<strong>al</strong>tă însufleţire,<br />

unirea acestor teritorii strămoşeşti cu Regatul României.<br />

6) Ministrul <strong>Ioan</strong> <strong>Pelivan</strong><br />

Ca urmare a hotărârii Sfatului Ţării <strong>din</strong> 27 noiembrie 1918, privind<br />

unirea necondiţionată a Basarabiei cu României, la 24 decembrie a fost<br />

desfiinţat Comisariatul Gener<strong>al</strong>, care asigurase conducerea acestei<br />

provincii. Guvernul prezidat de Ion C. Brătianu, format la 12 decembrie<br />

1918, a decis ca problemele specifice <strong>al</strong>e Basarabiei să fie rezolvate de<br />

Directorate 32 , în fruntea cărora au fost numiţi directori, care îşi exercitau<br />

atribuţiile „în conformitate cu legile şi regulamentele în vigoare şi în<br />

funcţie de împuternicirile ce li se vor da de către miniştrii departamentelor<br />

respective” 33 . În urma acestei hotărâri, o parte <strong>din</strong> foştii directori şi‐au<br />

prezentat demisiile, între aceştia aflându‐se şi <strong>Ioan</strong> <strong>Pelivan</strong>, care a fost<br />

reînnoit în funcţie – la Justiţie, prin decizie ministeri<strong>al</strong>ă.<br />

32<br />

„Monitorul ofici<strong>al</strong>”, nr. 211 <strong>din</strong> 12/25 decembrie 1918; <strong>Ioan</strong> Scurtu ş.a., Istoria<br />

Basarabiei de la începuturi până în 2003, p. 178.<br />

33<br />

Ibidem; <strong>Ioan</strong> Scurtu ş.a., Istoria Basarabiei de la începuturi până în 2003, p.<br />

178.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!