Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 141
Ardealului. Iată, de exemplu, ce scriau un grup de locuitori din Leova:
„Subsemnaţii, cetăţeni ai oraşului Leova, primii care am primit cele dintâi
armate române pe teritoriul Basarabiei, cu bucurie şi însufleţire aflând
vestea înfăptuirii idealului naţional prin unirea definitivă şi necondiţionată
a Bucovinei şi Ardealului cu Patria‐mamă, ni s‐au împlut inimile de bucurie
şi, pătrunşi de cel mai cald patriotism, strigăm: Trăiască Naţiunea Română,
una şi nedespărţită sub sceptrul celui mai mare şi iubit rege” 31 .
Telegrame cu un conţinut similar au sosit din Chilia Nouă, Hotin,
Tarutino, Cetatea Albă, Lipcani, Abaclia, Cotiujenii Mari, Reni, Ialoveni,
Goteşti, Secăreni, Ismail şi din alte sate şi oraşe. Din şirul localităţilor de
mai sus se poate desprinde uşor faptul că actul de la Alba Iulia şi, respectiv,
încheierea procesului de constituire a statului unitar naţional român, au fost
salutate atât de populaţia română cât şi de alte etnii conlocuitoare.
Paralel cu adeziunea la deciziile de la Alba Iulia, basarabenii îşi exprimau
dorinţa de unire necondiţionată cu România. Având în vedere că libertăţile
democratice obţinute de basarabeni în lupta pentru drepturile lor naţionale şi
sociale, prin actul de la Alba Iulia, au căpătat o consacrare pe scara întregii
Românii, Sfatul Ţării, în ultima sa şedinţă – din 27 noiembrie/10 decembrie
1918 –, a hotărât să anuleze condiţiile de unire conţinute în rezoluţia din
27 martie/9 aprilie 1918 şi să proclame unirea necondiţionată a Basarabiei
cu Patria‐mamă. (Declaraţia Sfatului Tării despre unirea necondiţionată a
Basarabiei cu România: „În urma unirii cu România‐mamă a Bucovinei,
Ardealului, Banatului şi ţinuturilor ungureşti locuite de români, în hotarele
Dunării şi ale Tisei, Sfatul Ţării declară că Basarabia renunţă la condiţiunile
de unire, stipulate în actul de la 27 martie a.c., fiind încredinţată că în
România tuturor românilor regimul curat democratic este asigurat pe viitor.
Sfatul Ţării, în preziua Constituantei Române, care se va alege după votul
universal, şi rezolvând chestiunea agrară după nevoile şi cererile poporului,
anulează celelalte condiţiuni din actul Unirii din 27 martie şi declară unirea
necondiţionată a Basarabiei cu România‐mamă. Preşedinte: Pan Halippa
Vicepreşedinţi: Barcă, Buruiană, Secretar: A. Scobioală”.) Condiţiile de
unire nu‐şi mai aveau rostul după votarea de către Sfatul Ţării a legii agrare
şi în urma democratizării vieţii politice din România care s‐a produs în
ultimul timp.
Astfel, fruntaşii mişcării naţionale din Basarabia – Ioan Pelivan, Pan
Halippa şi Grigore Cazacliu – au fost participanţi nemijlociţi la cele trei
mari adunări naţionale ale românilor convocate în anul de graţie 1918.
După ce în primăvara anului 1918 au votat la Chişinău Unirea Basarabiei
cu România, destinul le‐a oferit şansa, ca în toamna aceluiaşi an, să fie
31
„Sfatul Ţării”, 11 decembrie 1918.