Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 135
În sama părinţilor,/ Clopotele să le tragă/ Ziua ’ntreagă, noaptea ’ntreagă,/
Doar s’a ’ndura Dumnezeu/ Ca să‐ţi mântui neamul tău!/ Tu te ’nalţă din
mormânt/ Să te‐aud din corn sunând/ Şi Moldova adunând. / De‐i suna
din corn o dată/ Ai s’aduni Moldova toată,/ De‐i suna de două ori/ Îţi vin
codri ’n ajutor,/ De‐i suna a treia oară/ Toţi duşmanii or să piară,/ Din
hotară în hotară -/ Îndrăgi‐i‐ar ciorile/ Şi spânzurătorile!). La 27 martie
Basarabia, iar la 15 noiembrie Bucovina se unesc pentru totdeauna la
vechiul trunchi al Moldovei. Sunt două zile mari, zile de dreptate, zile de
răsplată pentru neamul nostru. Să fim deci cu toţii demni şi vrednici de
aceste zile, să fim la înălţimea vremurilor” 17 .
După unirea Bucovinei cu România triumful ideii naţionale româneşti
era asigurat. În acele clipe, liderii politici ai Basarabiei, Bucovinei,
Ardealului şi Vechiului Regat erau cu gândul la viitorul statului român, la
organizarea lui pe baze democratice. Chiar în momentul când la Cernăuţi
se vota unirea Bucovinei cu Ţara, Pan Halippa a găsit de cuviinţă să‐și
împărtăşească opiniile sale privind perspectivele de dezvoltare ale statului
român. El susţinea: „În aceste zile de bucurie, când se făureşte unirea
tuturor țărilor locuite de români într‐un stat naţional unitar, un gând, care
trebuie să preocupe pe conducătorii românismului mai presus de toate –
este să ajungem cât mai degrabă la acea unitate sufletească, care trebuie să
fie pusă la baza statului român” 18 .
Este evident că după o viaţă îndelungată în hotarele unor imperii străine
interesului naţional, la 1918, românii se prezentau ca o naţiune departe de
a fi unită „în cuget şi simţiri”. „Trebuie să recunoaştem, constata liderul
basarabean, că românii încă nu cugetă şi simţesc la fel. Vederile şi simţurile
românilor diferă nu numai de la clasă la clasă, dar şi de la provincie la
provincie” 19 . După formarea statului român, prin unirea Basarabiei,
Bucovinei, (la ordinea zilei era unirea românilor din Transilvania, Banat,
Crişana şi Maramureş), zidirea sufletului unitar românesc devenise o
chestiune de interes naţional.
În paginile „Glasului Bucovinei” luptătorul basarabean pentru unitatea
naţională, atrăgea atenţia că deşi, în decursul veacurilor, ţărănimea, atât
cea din Basarabia, cât şi cea din Bucovina şi Transilvania, s‐a manifestat ca
purtătoarea statornică a naţionalităţii româneşti, ea, „totuşi, n‐a fost scutită
de invazia străinismului cotropitor”. În acest sens, Pan Halippa susţinea că,
imediat după desăvârşirea unităţii politice, statul va trebui să întreprindă
o serie de măsuri care să facă cu putinţă participarea ţărănimii la viaţa
statului, măsuri chemate să amelioreze situaţia ei economică şi culturală,
17
„Glasul Bucovinei”, nr. 14, 29 noiembrie 1918.
18
Ibidem, nr. 15, 30 noiembrie 1918.
19
Ibidem.