Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

134 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
mână cei cu inima română” 15 . Astfel îşi încheia discursul său marele patriot
Ioan Pelivan.
Cei patru mesageri ai Basarabiei aflaţi la Cernăuţi, au avut însemnate
contribuţii în presa locală. Tema principală a intervenţiilor din presă de la
Cernăuţi erau imperativele româneşti. În „Glasul Bucovinei”, principala
tribună a românilor bucovineni pentru afirmarea intereselor lor naţionale,
delegaţii basarabeni au publicat articole în care şi‐au exprimat opiniile pe
marginea evenimentelor pe care le trăia la acea oră întreg neamul românesc.
Ion Buzdugan, secretar al Sfatului Ţării, unul din cei mai aprigi şi
devotaţi luptători pentru unitatea naţională, scria: „Azi noi luptăm pentru
cauza noastră naţională, pentru trezirea întregului neam de la Nistru până
la Tisa. (Trimitere la poemul „Doina” lui Mihai Eminescu (1850‐ 1889),
scris la 1883: De la Nistru pân’ la Tisa/ Tot românul plânsu‐mi‐s’a/ Ca nu
mai poate străbate/ De‐atâta străinătate). Ne batem pentru cauza neamului
nostru, pentru idealul Unirii. Şi această clipă a sosit pentru întreg neamul de
pretutindeni. Ieri, ideea Unirii s‐a împlinit în Basarabia, azi ea se împlineşte
în Bucovina şi mâine [se va împlini] în Ardeal, aşa că vom avea fericirea să
avem o Românie mare” 16 .
Cuvinte de înaltă simţire românească a publicat în paginile ziarului
„Glasul Bucovinei” şi Grigore Cazacliu: „În istoria neamului românesc şi
îndeosebi în istoria moldovenilor, constata deputatul de la Chişinău, au fost
înscrise două zile negre, pline de jale şi de scârbă. Una e ziua când în anul
1775 s‐a smuls de la sânul Moldovei cel mai scump şi mai sfânt pământ
şi alta e ziua când călăul de muscal, în anul 1812, a răpit cea mai mare
parte din vechea Moldovă. De atunci au început pentru neamul din aceste
părţi zile de sclavie şi de ruşine...”. Într‐adevăr, sângerosul război mondial,
deznaţionalizarea sub regim străin, înstrăinarea de neam i‐au postat pe
ostaşii basarabeni şi pe cei bucovineni de părţi opuse, ostile, vrăjmaşe, pe
Frontul român. Feciorii români stăteau cu armele îndreptate unii împotriva
altora, chiar în tranşeele din imediata vecinătate de locul unde îşi doarme
somnul de veci marele domn al strămoşilor lor – Ştefan cel Mare, la
mănăstirea Putna. „Dar acu au venit şi zilele dreptăţii, continua patriotul
basarabean. Bocetele şi strigătele flăcăilor bucovineni şi basarabeni care
se ucideau unul pe altul în jurul Putnei, neavând pentru cine şi [pentru]
ce, au fost auzite de voievodul sfânt şi el s‐a înălţat din mormânt şi a
sunat din corn şi noi vedem cum toată Moldova s‐adună”. (Trimitere la
„Doina” lui Mihai Eminescu: Ştefane, Măria Ta,/ Tu la Putna nu mai
sta,/ Las’ arhimandritului/ Toată grija schitului,/ Lasă grija sfinţilor/
15
Bătălia pentru Bucovina. Volum îngrijit de Stelian Neagoe, Timişoara, 1992, p. 104.
16
Ibidem.