Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 133
Este cunoscut, de asemenea, faptul că la Congresul General de
la Cernăuţi s‐a propus formula unirii necondiţionate a Bucovinei cu
Regatul României, o formulă deosebită de cea votată de Sfatul Ţării de la
Chişinău, în primăvara anului 1918. Solicitat să explice de ce basarabenii,
în primăvara anului 1918, optaseră şi votaseră unirea condiţionată cu
România, Pan Halippa a menţionat că la momentul unirii Basarabiei,
contextul internaţional, era complet diferit de cel pe care‐l trăia lumea către
sfârşitul anului 1918, că condiţiile de unire ale Basarabiei nu erau chezăşii
împotriva României, ci împotriva guvernului din acel timp, care guverna
cu baioneta germană la spate.
Către toamna anului 1918 contextul politic, atât cel intern cât şi cel
internaţional, se modificase substanţial. Unirea Bucovinei cu România s‐a
sincronizat cu fenomenul mai cuprinzător al formării statelor naţionale pe
ruinele fostei monarhii austro‐ungare. Din aceste considerente, Pan Halippa
menţiona că, „astăzi însă, când duşmanul s‐a năruit, când regele însuşi
decretează împărţirea pământului ţăranilor şi când suntem numai între fraţi,
orice teamă ar fi zadarnică şi orice rezervă, un element de slăbire”.
Reprezentanţii Basarabiei au salutat şi au susţinut unirea necondiţionată
a Bucovinei cu România, subliniind că aceasta este o cerinţă istorică a
întregului popor român, este garanţia desăvârşirii procesului de formare a
statului naţional român. În acest context, Pan Halippa i‐a anunţat pe fraţii
bucovineni că, în curând, Sfatul Ţarii îşi va revizui actul Unirii votat la 27
martie 1918 şi va proclama unirea necondiţionată a Basarabiei cu România.
Ioan Pelivan, ministru de Externe în guvernul Basarabiei, în luarea
sa de cuvânt la Congresul General al Bucovinei, a pledat pentru unirea
tuturor forţelor naţionale întru atingerea scopului măreţ de constituire
a statului român. El spunea: „A venit ceasul când se va împlini visul
tuturor românilor din toate timpurile. Acum ori niciodată să ne croim o
altă soartă. (Trimitere la poezia lui Andrei Mureşanu (1816‐1863) „Un
răsunet”, cunoscută sub titlul „Deşteaptă‐te, române!”, devenită ulterior
imnul naţional: Deşteaptă‐te, române, din somnul cel de moarte,/ În care
te‐adânciră barbarii de tirani!/ Acum ori niciodată, croieşte‐ţi altă soarte,/
La care să se‐nchine şi cruzii tăi duşmani!). Numai un singur lucru ne
trebuie – ca toţi românii de sus şi de jos să dăm mână cu mână. (Trimitere
la „Hora Unirii“ a lui Vasile Alecsandri (1818‐1890) scrisă în 1856: Hai
să dăm mână cu mână/ Cei cu inima română/ Să’nvârtim hora frăţiei/ Pe
pământul României). Dacă nu ne vom uni în aceste ceasuri, nu vom avea
odihnă în mormânt. Urmaşii noştri ne vor blestema pentru că nu ne‐am
folosit de aceste vremuri mari prin care trecem. Deci, să ne dăm mână cu