Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

132 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
activităţii lor un mare număr de fruntaşi ai mişcării naţionale a românilor
ardeleni şi bucovineni.
Din martie şi până la începutul lui noiembrie 1918, la Chişinău, s‐a
aflat un grup de bucovineni în frunte cu profesorul Ion Nistor, preşedinte
al Comitetului refugiaţilor şi voluntarilor ardeleni şi bucovineni. Animaţi
de „credinţa sfântă în dreptatea cauzei naţionale şi în aşteptarea ceasului
izbăvirii”, Ion Nistor şi cei circa o sută de intelectuali bucovineni au
desfăşurat, atât în capitala Basarabiei cât şi în unele centre judeţene, o
intensă activitate în vederea realizării dezideratului naţional. Intelectualii
bucovineni – învăţători, profesori, ziarişti, jurişti etc. – (Ion Nistor, George
Tofan, Liviu Marian, Octavian Ţopa şi alţii) au contribuit la organizarea pe
baze româneşti a învăţământului şi culturii din Basarabia, la constituirea
presei în limba maternă, la cultivarea conştiinţei naţionale a românilor de la
est de Prut, lucruri absolut necesare din perspectiva integrării acestei părţi
de moşie în hotarele statului român.
În cadrul Universităţii Populare din Chişinău, profesorul istoric Ion
Nistor a ţinut o serie de prelegeri despre istoria, literatura, etnografia şi
geografia Basarabiei şi a tuturor românilor în general. Ulterior, textele
acestor lecţii au stat la baza sintezei Istoria Basarabiei, care a văzut lumina
tiparului în 1923 şi care a rămas până în prezent o lucrare de referinţă
privind istoria teritoriului dintre Prut şi Nistru.
Profesorul Ion Nistor, participant la şedinţa Sfatului Ţării din 27
martie 1918, la care s‐a votat declaraţia de unire a Basarabiei cu România,
într‐o intervenţie din presa basarabeană, avea să menţioneze importanţa
acestui act istoric, subliniind că revenirea ţinutului dintre Prut şi Nistru
la patria‐mamă, constituie „unul dintre cele mai mari, mai remarcabile şi
mai fericite evenimente din întreg trecutul neamului nostru... şi va rămâne
incrustat cu litere de aur în letopiseţele acestuia” 13 .
La Congresul General al Bucovinei, Pantelimon Halippa, vicepreşedinte
al Sfatului Ţării de la Chişinău, cu simţul datoriei parţial împlinite şi al
responsabilităţii personale pentru viitorul statului român avea să declare:
„Pe noi ne poartă o putere providenţială din ţară în ţară românească şi
ne‐a adus şi aici, în Bucovina, şi ne va purta şi mai departe, în Ardeal,
şi în toate părţile care au nevoie de noi, până când această Dacie va fi
spălată de străinism şi să spunem că cerem dezrobirea noastră prin unirea
cu România” 14 .
13
România nouă”, Chişinău, nr. 62, 3 aprilie 1918.
14
Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României, 1916‐1919,
vol. II, Bucureşti, 1989, p. 394.