Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

CAPITOLUL XII
INTRAREA ARMATEI ROMÂNE
ÎN BASARABIA
1) Intervenţia delegaţiei basarabene în frunte cu I. Pelivan
la nivelul factorilor de decizie de la Iaşi
Scopul plecării lui Ioan Pelivan şi tovarăşilor săi la Iaşi era să grăbească
trimiterea armatei române în Basarabia, în special la Chişinău, unde orice
zi de întârziere putea provoca pierderi ireparabile.
La Iaşi, Ioan Pelivan i‐a întâlnit pe deputaţii Sfatului Ţării Gheorghe
Buruiană, Vasile Ţanţu şi Mihail Minciună, care veniseră cu aceeaşi
misiune. Bucuria regăsirii tovarăşilor de idei şi acţiuni a fost mare. Ea era
cu mult mai profundă pentru că şi aceştea au trecut prin adevărate momente
de cumpănă. „Domnii Buruiană şi Ţanţu au reuşit să treacă frontul bolşevic
călare, au fost însă arestaţi de ardeleni şi trimişi sub pază la Iaşi, unde
imediat au fost puşi în libertate. Domnul Minciună a trecut pe jos prin
ambele fronturi şi nu a fost observat de nimeni. În drum spre Iaşi, Ioan
Pelivan şi însoţitorii săi «l‐au găsit», la Huşi, pe deputatul Anton Crihan,
care scăpase din arestul bolşevicilor şi părăsise Chişinăul” 1 .
Intervenţia delegaţiei basarabene în frunte cu Ioan Pelivan în faţa
factorilor de decizie de la Iaşi a determinat guvernul român să urgenteze
trimiterea armatei în Basarabia 2 . Înaintarea trupelor române în Basarabia
1
Ioan Pelivan, Amintiri (Memorii), în „Patrimoniu”, Revistă de lectură istorică,
Nr. 2, 1992, p. 132.
2
Intrarea armatei române în Basarabia fusese hotărâtă în Consiliul de miniştri de
la Iaşi, la 1 ianuarie 1918. Comunicatul oficial s‐a dat presei abia la 12 ianuarie. În acest
comunicat se arăta: „Comandantul rusesc ne‐a cerut, în urma intervenţiei Sfatului Ţării
din Chişinău, să asigurăm, prin trimiterea de trupe române, ordinea în Basarabia. Era cu
atât mai necesar să se răspundă chemării comandantului rus şi a Republicii Moldoveneşti,
cu cât bande răzvrătite din armata rusă, opreau trenurile cu aprovizionări pentru armata
română şi cea rusească şi dădeau foc sau prădau depozitele de hrană, înfiinţate de noi în
Basarabia, precum şi pe cele ce trebuiau, în urma înţelegerii cu guvernul şi comandamentul
rusesc, să le formăm în zona care ne‐a fost desemnată acolo. Pe de altă (parte), au fost
dezarmaţi şi batjocoriţi la Chişinău detaşamentul de ardeleni trimis din Kiev, după
cererea comandamentului ucrainean, spre a păzi depozitele din acel oraş. Mai mulţi din