Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

116 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
Crihan, Halippa, Buzdugan, Ghenzul etc., în total vreo 30 de persoane.
Dr. Ciugureanu prezida întrunirea, el era preşedintele zemstvei în localul
unde se ţinea şedinţa. Şedinţa a fost de mare însemnătate, căci s‐a văzut că
populaţia moldovenească era în mare primejdie, bandele bolşevice fiind de
fapt stăpâne în Chişinău” 5 .
4) Din nou la Iaşi, pentru a cere ajutorul guvernului român
După ce s‐a discutat situaţia internă s‐a luat hotărârea să se ducă o
delegaţie la Iaşi pentru a cere Guvernului Român concursul militar.
Această delegaţie s‐a format din I. Pelivan, V. Ţanţu, Gh. Buruiană şi M.
Minciună. Fiecare trebuia să ia alt drum ca să ajungă la Iaşi. „O dată hotărât
acest lucru – arăta I. Pelivan –, am plecat fiecare la locuinţa noastră fiind
păzită de soldaţi moldoveni unionişti. Se auzea în noapte bubuitul tunului
deasupra Bui(u)canilor, căci începuse lupta cu batalionul Ardelean sub
comanda generalului rus Kantzer. În noaptea de groază pentru noi, am văzut
mai multe case de israeliţi luminate şi petrecând, ei făceau multă mizerie
populaţiei unioniste. La 6 ianuarie 1918 eram condamnat la moarte de către
«Frontotdelul» bolşevicilor din Chişinău. Eram nevoit să nu stau acasă,
aşteptându‐mă a fi percheziţionat şi arestat. La 7 ianuarie, aflându‐mă la
Palatul Consiliului de Directori şi voind să vorbesc cu domnul Codreanu,
telefonista din greşeală îmi dă Sfatul Ţării. Răspunde domnul Rugină,
ofiţer moldovean care avea bune legături cu bolşevicii de la Front‐Otdel.
Recunoscând glasul, se mira cum mă aflu în libertate. I‐am răspuns: „Lasă
să mă aresteze, aşa mă voi odihni”. Toată ziua am cutreierat oraşul ca să
aflu unde sunt închişi domnul Lucaşevici, reprezentantul României pe
lângă guvernul Republicii Federative Moldoveneşti (cum ne ziceam pe
atunci) şi ofiţerii comisiunii interaliate pentru aprovizionarea frontului
român. Noaptea spre 8 ianuarie am trecut la Niculiţă Suruceanu, deputat în
Sfatul Ţării, unul dintre cei mai buni moldoveni. Când am ieşit dimineaţa,
aflu de la Constantin Lungu de arestarea mea ca sigură, spunând că voi fi
pedepsit cu moartea, ca unul care stăruiam la venirea armatei române. Ca
trădător, îmi meritam moartea. Acest Lungu trecuse de partea bolşevicilor.
În colţul străzii Gogol cu Reni, mă întâlnesc cu Ion Văluţă şi Buzdugan,
care au insistat ca imediat să mă ascund şi să fac tot posibilul să plec din
Chişinău, fiindcă am fost condamnat la moarte. Ne‐am dus atunci la domnul
N. Suruceanu unde, împreună cu prietenii Mihai Suruceanu, Ion Codreanu,
Ion Văluţă, Ion Buzdugan, am alcătuit un plan cum să ieşim din oraş. Cum
începuse să apară iară indivizi suspecţi care mereu şi cu insistenţă întrebau
5
„Patrimoniu”. Revistă de lectură istorică, Nr. 2, 1992, Chişinău, p. 128.