Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

114 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
Pantelimon Erhan, aceştea fiind acuzaţi de faptul că au solicitat/aprobat
venirea armatelor române pe teritoriul Basarabiei. Doar intervenţia
operativă şi ingenioasă a colonelului M. Popa, comandantul Regimentului
I cavalerie, i‐a salvat pe cei doi demnitari de la moarte 2 .
Fruntaşii basarabeni erau acuzaţi de colaboraţionism cu guvernul
României, căruia guvernul bolşevic de la Petrograd, la 5 ianuarie, îi
declarase război. Bolşevicii recent pripăşiţi la Chişinău cereau socoteală
membrilor guvernului şi deputaţilor Sfatului Ţării pentru activitatea lor
politică şi, îndeosebi pentru faptul că au cerut ajutor militar de la guvernul
român. În acele zile, pe străzile Chişinăului se auzea doar numele Sfatului
Ţării, ai cărui membri trebuiau să fie spânzuraţi, liderii mişcării naţionale
erau vânaţi de‐adevăratelea. Fruntaşii mişcării naţionale erau ameninţaţi cu
răfuiala fizică. Directorul general de la Externe Ioan Pelivan, directorul de
la Lucrări Publice Nicolae N. Codreanu şi locţiitorul său Nicolae Secară, au
fost condamnaţi la moarte. Directorul pentru problemele militare Teodosie
Cojocaru şi deputatul Anton Crihan au fost arestaţi. Se întocmise şi o
listă neagră de trădători, iar unele ziare publicaseră o înştiinţare despre
înlăturarea din guvern a directorilor Vladimir Cristi, Ioan Pelivan, Nicolae
Secară şi Nicolae Codreanu. Comisarii de la Frontotdel au ordonat gazetelor
ce apăreau la Chişinău să scrie despre faptul că „Sfatul Ţării a fugit”. În
situaţia creată, fiindu‐le pusă în primejdie libertatea şi chiar viaţa, o parte
a fruntaşilor basarabeni cu adevăratelea s‐au ascuns, alţii s‐au refugiat în
România.
Pentru a‐şi duce opera până la sfârşit, Frontotdelul a declarat starea
de asediu în Chişinău, Bălţi şi Tighina. Oraşul era împânzit de patrule
militare, intrările/ieşirile din oraş erau controlate de forţele armate devotate
comitetului revoluţionar. De fapt, acţiunile Frontotdelului constituiau un
atentat la organele legal constituite în Basarabia. Conducătorii acestei
organizaţii bolşevice i‐au declarat franc preşedintelui Consiliului Directorilor
Generali de la Chişinău, chiar la reşedinţa lor din centrul Chişinăului, că în
continuare “Basarabia va asculta de comisarii poporului” 3 .
În memoriile lui Ioan Pelivan, de altfel, modeste ca volum dar preţioase
ca sursă de documentare, evenimentele din 6 ianuarie 1918 şi cele ce au
urmat după această dată ocupă un spaţiu semnificativ, dovadă a importanţei
acestora în cariera sa politică. Pentru a urmări evoluţia evenimentelor, dar
şi a cunoaşte gradul de implicare a lui Ioan Pelivan în acest proces destul de
dramatic, dar totodată şi hotărâtor pentru destinul Basarabiei, vom cita din
mărturiile participantului nemijlocit. În Amintirile sale, Pelivan arăta: „La
2
Gh. V. Andronachi, Albumul Basarabiei..., p. 166 ‐167.
3
O pagină din istoria Basarabiei... , p. 239.