Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 109
blanche guvernului în chestiunea salvgardării statului prin solicitarea unei
asistenţe din exterior. Consiliul Directorilor Generali a decis să apeleze la
Cartierul General Rus de pe Frontul Român, dar, întrucât însăşi generalul
Şcerbacev se afla la Iaşi fiind păzit de armata română contra soldaţilor ruşi
bolşevizaţi, rezultatul a fost nul. Totodată, Pantelimon Erhan, preşedintele
Consiliului Directorilor Generali, şi Ion Inculeţ, preşedintele Sfatului
Ţării, au încercat să negocieze cu şeful statului major al districtului militar
Odessa trimiterea în Basarabia a două divizii de cazaci, dar tentativa la fel
s‐a dovedit nereuşită 11 .
6) Consiliul Directorilor Generali de la Chişinău solicită
guvernului român de la Iaşi trimiterea unui regiment de
voluntari ardeleni
În această situaţie critică, Ioan Pelivan profitând de un moment când
P. Erhan era mai dispus i‐a dat să semneze cererea făcută de el însăşi prin
care guvernul Republicii Democratice Moldoveneşti solicita guvernului
român trimiterea în Basarabia a unui regiment de ardeleni. Astfel, la 22
decembrie 1917, sub semnătura lui Pantelimon Erhan, preşedintele
Consiliului Directorilor Generali a Republicii Democratice Moldoveneşti,
Ioan Pelivan, directorul general la Externe, şi Vladimir Cristi, directorul
general de Interne, a fost expediată la Iaşi o telegramă către ministrul
de Război al României, prin care oficialii moldoveni rugau pe generalul
Constantin Iancovescu să dispună „trimiterea la Chişinău a unui regiment
ardelenesc, cu posibilă urgenţă”, care să fie pus la dispoziţia executivului.
În literatura istorică acest document este calificat drept „primul act spre
unirea Basarabiei cu România” 12 . Ca răspuns imediat, guvernul român a
trimis un batalion de ardeleni, care a ocupat poziţii între Ghidighici, Cojuşna
şi Durleşti, şi a dispus deplasarea la gara cea mai apropiată de Chişinău a
„1.000 de ardeleni cu arme şi mitraliere”, care se aflau la Kiev. De asemenea,
s‐a decis trimiterea în Basarabia a 30 de ofiţeri ardeleni, care trebuiau să ia
comanda regimentului ce venea de la Kiev. Acest contingent urma să fie
folosit de autorităţile basarabene „pentru paza depozitelor de subzistenţă”.
După cum arată un voluntar ardelean participant la evenimente, „primul
care a luat legătura cu aceşti ofiţeri misionari în Chişinău a fost Ioan
Pelivan, ministrul de Externe al guvernului basarabean. Din ziua sosirii lor
în Chişinău, între ofiţerii ardeleni şi Ioan Pelivan s‐a încheiat cea mai strânsă
11
Gheorghe E. Cojocaru, Sfatul Ţării. Itinerar, p. 6.
12
Gh. V. Andronachi, Albumul Basarabiei..., p. 159.