Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

108 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
lupt pe toate căile ascunse, ca să fac să nu se realizeze dorinţele străinilor
sau înstrăinaţilor dintre tovarăşii mei din directorat” 9 , mărturiseşte în
amintirile sale Ioan Pelivan.
5) În Basarabia situaţia devine tot mai critică.
Pretenţiile ucrainene
În aceste împrejurări, starea tinerei Republici Moldoveneşti devine
tot mai critică. Situaţia s‐a complicat şi din cauza faptului că, în aceeaşi
perioadă, Rumcerodul de la Odessa exercita presiuni pe diferite căi pentru
a obţine alipirea Basarabiei la Ucraina. Se urmărea dizolvarea Sfatului Ţării
şi alungarea sau chiar lichidarea membrilor acestuia. Cei mai însemnaţi
exponenţi ai mişcării naţionale sunt luaţi în colimator de către forţele
bolşevice. Comandantul cohortelor moldoveneşti din Basarabia, Anton
Crihan, însă reuşeşte să‐şi găsească scăparea în mănăstirea Suruceni. Abia
după sosirea trupelor române, va fi îndreptat spre Leova, unde era postat un
regiment românesc.
La rândul lor, Ioan Pelivan şi Vladimir Cristi, după încheierea misiunii
la Iaşi, au pornit spre Chişinău, fiind arestaţi în gara Socola, aflată sub
controlul bolşevicilor, dar reuşesc să scape ca prin minune.
Sosiţi la Chişinău, în seara zilei de 17 decembrie 1917, cei doi miniştri
au participat la şedinţa Consiliului de Directori, iar a doua zi, la şedinţa
Blocului Moldovenesc, unde au raportat despre „insuccesul” avut la Iaşi.
În acel moment, explicau I. Pelivan şi Vl. Cristi, singura ţară care poate
să acorde asistenţă tânărului stat este România, care are armată organizată
şi disciplinată. Pe acest subiect, între deputaţii Blocului Moldovenesc şi
membrii Fracţiei ţărăneşti se iscă un conflict, aceştia din urmă pronunţându‐se
hotărât împotriva intervenţiei în Basarabia a trupelor române.
Demobilizarea armatei ruse de pe Frontul Român (numărul acesteia
oscilează între 600.000 – 1.000.000 de oameni), începând cu a doua
jumătate a lunii decembrie, a agravat şi mai mult situaţia Republicii
Democratice Moldoveneşti. Detaşamente sau grupuri izolate de soldaţi
ruşi, înarmaţi sau fără de arme, flămânzi şi nemulţumiţi, dar afectaţi de
demagogia bolşevică, se dedau la jafuri, omoruri şi alte atrocităţi. Ţinutul
a fost cuprins de un val de pogromuri şi acţiuni de distrugere în masă a
bunurilor publice şi private 10 . În aceste condiţii, Sfatul Ţării, în şedinţa din
19 decembrie, la iniţiativa fracţiunii minorităţilor, a decis acordarea carte
9
Ibidem.
10
Vezi: Gh. V. Andronachi, Albumul Basarabiei în jurul marelui eveniment al
Unirii, p. 160‐165.