Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

106 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
înlăturarea anarhiei şi dezastrului, organizarea administraţiei publice în
toate domeniile. Proclamarea Republicii Democratice Moldoveneşti şi
formarea guvernului au încheiat procesul de organizare a puterii legislative
şi a celei executive în tânărul stat democratic.
În amintirile sale, Ioan Pelivan motivează astfel intrarea în guvern: „Am
primit să intru în această formaţiune de Directori, vrând să fiu tot timpul
la curent cu tendinţele lor (a celorlalţi directori – n.n.) şi ca să pot lupta
pentru singura mea ţintă: Unirea cu România” 3 . În calitate de ministru de
Externe, Ioan Pelivan ia contact cu celelalte ţări europene pentru a obţine
recunoaşterea Republicii Moldoveneşti şi a stabili legături diplomatice.
În virtutea unor circumstanţe, pentru moment, prioritare s‐au dovedit a fi
relaţiile Republicii Democratice Moldoveneşti cu România, domeniu în care
a excelat Ioan Pelivan” 4 .
Îndată ce Consiliul Directorilor Generali a fost constituit, acesta a
şi pornit la lucru. Vremurile erau foarte tulburi. Anarhia şi dezordinea
pătrundea în Basarabia în valuri mari atât din Est din Rusia bolşevică cât
şi din Vest de pe Frontul Român unde o armată de aproape un milion de
oameni era în descompunere şi bolşevizare. Către sfârşitul anului 1917,
guvernul din Petrograd a intensificat acţiunile împotriva trupelor generalului
Şcerbacev, comandantul frontului ruso‐român 5 . În Basarabia, în special la
Chişinău, luptele între trupele lui Şcerbacev şi cele roşii au creat o situaţie
critică, populaţia cerea Consiliului Directorilor luarea de măsuri energice
pentru păstrarea liniştei publice, instaurarea ordinei. În aceste împrejurări,
Consiliul Directorilor, susţinut de Blocul Moldovenesc, a obţinut un vot
din partea Sfatului Ţării, prin care era autorizat să procedeze cum va crede
de cuviinţă pentru păstrarea ordinii. Directorul de Externe, Ioan Pelivan,
împreună cu directorul de Interne, Vladimir Cristi, au plecat la Iaşi pentru a
cere ajutor. Această acţiune, deşi secretă, a fost totuşi cunoscută la Chişinău.
De menţionat că misiunea la Iaşi avea loc într‐o perioadă când asupra
Sfatului Ţării se făceau presiuni tot mai mari pentru a decide chemarea
armatei ruse.
3
Ioan Pelivan, Amintiri (Memorii), în „Patrimoniu”, Revistă de lectură istorică,
nr. 2, 1992, p. 121.
4
Apud: Gheorghe Cernea, Ioan Pelivan, 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu
România, în „Literatura şi Arta”, Nr. 45 (3297), 6 noiembrie 2008.
5
În împrejurările destrămării frontului româno‐rus după evenimentele din 7
noiembrie 1917 din Rusia, o parte a armatei ruse de pe acest front a rămas fidelă vechiului
comandant, generalul Şcerbacev. Acesta a încercat să‐şi organizeze rezistenţa în faţa
celeilalte părţi a armatei ruse care trecuse de partea bolşevicilor. Confruntările dintre cele
două grupări de forţe militare ruse aveau loc pe teritoriul românesc, creând mari dezordini
şi ameninţând interesele siguranţei naţionale a Republicii independente moldoveneşti.