Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

104 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
şi de faptul că elemente bolşevice din ţinut încurajau aceste acţiuni, fiind
uneori chiar inspiratorii acestor ilegalităţi. Unităţile militare moldoveneşti
recent constituite nu erau în stare să stăvilească acest val de anarhie, să
restabilească şi să menţină ordinea publică.
2) Proclamarea Republicii Democratice Moldoveneşti,
la 2 decembrie 1917
În această situaţie complicată, Basarabia face următorul pas în procesul
de autoadministrare: la 2 decembrie 1917, Sfatul Ţării votează o declaraţie,
prin care provincia dintre Prut şi Nistru a fost proclamată Republică
Democratică Moldovenească.
Adoptarea unei atare decizii a fost dictată atât de raţionamente de
ordin intern cât şi de cele de natură externă. În declaraţia de proclamare a
republicii momentul politic actual era explicat astfel: „Republica rusească se
află în mare primejdie. Lipsa de stăpânire la centru şi neocârmuiala în toată
ţara, care este istovită prin lupta cu duşmanul de din afară, duce la pieire
întreaga republică. În această clipă îngrozitoare singura cale de izbăvire
pentru republica democratică rusească este ca noroadele ei să se unească şi
să‐şi ieie soarta în mâinele lor, alcătuidu‐şi stăpâniri naţionale, în hotarele
ţărilor unde locuiesc. În puterea temeiului acesta şi având în vedere aşezarea
rânduelii obşteşti şi întărirea drepturilor câştigate prin revoluţie, Basarabia,
sprijinindu‐se pe trecutul său istoric, se declară de azi înainte Republică
Democratică Moldovenească, care va intra în alcătuirea republicei federative
democratice ruseşti, ca părtaş cu aceleaşi drepturi” 1 . Ulterior, preconizata
federaţie democratică rusă nu a fost creată, deoarece în Rusia puterea a fost
acaparată de partidul bolşevic, care a instaurat un regim dictatorial.
În Declaraţia din 2 decembrie 1917 se menţiona că până la convocarea
Adunării Constituante – aleasă prin vot universal, direct şi secret, după
sistemul proporţional – puterea legislativă supremă în Republica Democratică
Moldovenească este Sfatul Ţării, iar puterea executivă o deţine Consiliul
Directorilor Generali (guvernul), subordonat numai Sfatului Ţării.
Declaraţia trasa programul de activitate al Sfatului Ţării în probleme
stringente: convocarea Adunării Constituante, desfăşurarea alegerilor
în organele autoadministraţiei locale, organizarea armatei naţionale,
repartizarea pământului, fără răscumpărare, celor care îl prelucrează.
Politica naţională a tânărului stat trebuia să fie asigurată prin promovarea
1
Unirea Basarabiei şi a Bucovinei cu România. 1917‐1918. Documente,
Antologie de Ion Calafeteanu şi Viorica‐Pompilia Moisuc. Prefaţă de Viorica‐Pompilia
Moisuc. Editura Hyperion, Chişinău, 1995, p. 117.