Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 101
Sufletul nostru a fost educat într‐un spirit străin poporului nostru. Dacă noi
nu ne vom învăţa copiii noştri în limba moldovenească, zadarnic sunt toate
principiile libertăţii. Numai prin şcoala moldovenească poporul nostru va
putea fi scos din robie spre lumină şi fericire.
Nu numai învăţătura, ci şi judecata se făcea în limba străină de către
judecători străini poporului nostru. Să ne ferească Dumnezeu de asemenea
judecători. De aceea eu strig: creaţi legi noi, sfinte, bune, care ar corespunde
tradiţiilor, vieţii şi istoriei poporului nostru moldovenesc.
Recrutarea se făcea după un obicei barbar. Copiii noştri erau duşi peste
mări şi ţări, ca acolo să li se pocească sufletele şi să facă să‐şi uite poporul
din care făcea parte. De acum înainte, eroii noştri îşi vor face serviciul
militar aici, în ţara lor, ca, la caz de nevoie, noi să avem apărători ai ţării
dintr‐ai noştri, iar nu străini”. (Aplauze prelungite) 11 .
În final, Ioan Pelivan adresează colegilor parlamentari îndemnul la
unire. „Nu uitaţi, domnilor, că poporul nostru pune toate speranţele în voi.
De aceea mă adresez către voi din tot sufletul: nu vă certaţi, ci lucraţi în
înţelegere. Aşa ne învaţă poetul nostru:
„Unde‐i unul, nu‐i putere la nevoi şi la durere;
Unde‐s doi, puterea creşte şi duşmanul nu sporeşte”. (Aplauze
furtunoase, prelungite)
Discursul lui Ioan Pelivan a fost ascultat cu mare atenţie atât de
admiratorii săi cât şi de deputaţii din opoziţie. Interesul ambelor tabere
faţă de cele expuse de „fostul candidat” la preşedinţia Sfatului Ţării
era mare. Conform martorilor oculari, Ioan Pelivan „a fost oratorul
cel mai aplaudat” 12 . Unii deputaţi minoritari, în special, reprezentanţi
ai partidelor socialiste, cu mult efort au „mistuit” adevărurile rostite
cu marea forţă de convingere pe care o stăpânea liderul neformal al
moldovenilor.
Ioan Pelivan era „un foarte talentat orator politic..., ştia să trezească în
sufletele moldovenilor cărora le vorbea, prin evocările împilărilor din partea
administraţiei ţariste, revolta din cauza umilinţelor la care erau supuşi, dar
şi încrederea fermă că prin luptă vor putea obţine un viitor mai luminos
şi, mai ales, mândria de a fi un neam vechi, care în trecutul îndepărtat a
civilizat lumea de atunci” 13 .
11
Ibidem, p. 67.
12
Dimitrie Bogos, La răspântie: Moldova de la Nistru (1917‐1918), Întreprinderea
Editorial‐Poligrafică „Ştiinţa”, Chişinău, 1998, p. 122.
13
Vasile Harea, Basarabia pe drumul Unirii. Amintiri şi comentarii, Ediţie îngrijită
şi Cuvânt înainte de dr. Vlad Bejan, Iaşi, Editura Eminescu, Iaşi, 1995, p. 88