Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

100 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
Oratorul consideră că după acest deceniu de autonomie administrativă
începe perioada suferinţelor poporului nostru: „Slugile ţarismului rusesc
tindeau spre înăbuşirea spiritului naţional, spre izgonirea limbii noastre
natale din biserică, şcoală, administraţie, ca s‐o nimicească cu totul.
Rusificătorii cruzi au ponegrit numele de moldovean, bălăcindu‐l în noroi
şi numindu‐l „bou”. Aceste slugi au nimicit cântecul Moldovei, în care se
deplângea soarta moldovenilor, care din cauza discordiei au căzut în robie”.
Deşi slugile ţarismului rusesc au acţionat în aşa fel ca să şteargă totul
ce amintea despre trecutul nostru, totuşi, spiritul de libertate nu a dispărut
şi „ideea autonomiei s‐a păstrat în scrierile autorilor basarabeni, care ar
putea face cinste oricărui popor. Îmi aduc aminte de un fiu al Patriei noastre
scumpe, Dumitru Moruzi, care a scris Pribegi în ţară răpită, un fel de
evanghelie a moldovenilor. Această carte trebuie citită de către fiecare
din noi“. În acelaşi context, Ioan Pelivan aminteşte numele scriitorilor
Constantin Stamati, Alexandru Donici, Ion Sârbu, Alexandru Hasdeu,
Alecu Russo, „care au prezis că va veni revoluţia mare şi va declara că şi
noi avem dreptul la autodeter minare naţională... Mulţumită acestor scriitori
s‐a menţinut spiritul naţional şi există speranţa în eliberare” 9 .
Ioan Pelivan face un elogiu ostaşilor moldoveni, care au îmbrăţişat
ideea autonomiei naţionale şi au acţionat cu fermitate în direcţia realizării
ei: „Dacă n‐ar fi fost Congresul lor din octom brie, care a proclamat
autonomia Basarabiei, deschiderea Sfatului Ţării n‐ar fi avut loc. Dacă n‐ar
fi fost ei, domnilor deputaţi, d‐voastră astăzi nu v‐aţi fi adunat aici, în Sfatul
Ţării. (Voci: Bravo! Ura!) Aceşti urmaşi ai lui Ştefan cel Mare şi‐au luat
obligaţiunea grea de a ne recuceri drepturile, pe care noi le‐am pierdut” 10 .
Ca mesager al Partidului Naţional Moldovenesc, Ioan Pelivan expune
în faţa deputaţilor poziţia partidului în materie de administraţie, justiţie,
educaţie, biserică, serviciu militar etc. „Să nu uităm că, dacă noi moldovenii
am fi uitat limba noastră, noi am fi fost şterşi de pe faţa pământului. Numai
mulţumită limbii noi am trăit şi numai mulţumită ei noi vom putea trăi mai
departe.
Poporul nostru în trecut n‐a avut altă mângâiere decât biserica. În
vremea ţarismului el a fost nevoit să asculte serviciul divin în limba străină,
pe care n‐o înţelegea. Trebuie ca în toate satele moldoveneşti să se oficieze
serviciul religios în limba moldovenească.
Până ieri copiii noştri au fost nevoiţi să înveţe în şcoli străine, cum
s‐a întâmplat şi cu mine. Ce fel de cultură se putea însuşi în aceste şcoli!
9
Ibidem, p. 66‐67.
10
Ibidem, p. 67.