GAVRIL CIUBAN - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

Gavril Ciuban - 60
scriiturală (în fond o imolaţie erotică; nu mai puţin dramatică), ea
îţi arde „umbra până la scrum”: „A doua Venire l-a găsit reîncarnat/
în acelaşi poet din Balcani lângă fântâna cu/ ghinturi defl orândo
pe Ana/ pe catafalcul de probă/ / Din locul Mănăstirii ţâşnea/ un
izvor înnourat în lumină/ să-şi ardă umbra până la scrum/ / pe când
strămoşii trecuţi prin trupuri fi erbinţi/ în urmaşi copiau sunetul ierbii/
ce se împletea singură în miazănoaptea/ / cuvintelor lui” (Istoria unui
poet din Balcani). Aşadar, am încredinţarea acestui scrib poetic curat
al Nordului, după probabila/posibila dispariţie a poeziei, specia noastră
să nu ajungă cumva – în absenţa spiritului şi a literei ce-l va fi ivit – la
ghearele picioarelor „dinapoi”, la şezutul hirsut fiindcă nu şi-ar fi găsit
niciunde aşezarea Ciuban scrie: „Când va dispărea poezia ca specie/
locuitorii acelui timp/ / Cu sunetele neoprite în auz/ cu lumina terfelită de
atâta întuneric/ / Subalternii acelui timp / (de după dispariţia poeziei ca
specie) / / cu ghearele de la picioarele dinapoi/ sub şezuturile acoperite
de păr” (După dispariţia poeziei).
La Gv. Ciuban (mai sunt poeţi la Maramureş, mai sunt încă în
toată aşezarea românească, fi e în locuri, fi e pe drumuri) supravieţuirea
poeziei va fi însemnând supravieţuirea spiritului. Altfel, vorba aceea a
lui Hölderlin, „la ce bun poeţii...”
2003, p. 6).
(Brumar, A.I. La ce bun poeţi... Obiectiv, nr. 511, 28 iul.
„Prin structura poeziei şi prin idei, ascunse-n textura
cuvântului, Gavril Ciuban este un neo-postmodernist. […].
Poezie a eului însingurat suferind la orice atingere a acestei
lumi neconcordante poetului, Gavril Ciuban construieşte din metafore
un univers intangibil în care „se aude” strigătul disperat: „Numai
eu…” Numai poetul vede „întârziata tăcere a lucrurilor”, „străina cu
aripi de ceară”, „înălţarea strigătului”, „povara amintirii”, întârziate
înţelesuri, „marginea cuvintelor”, „îngeri sfâşiaţi de religii”, numai
poetul poartă „muta întrebare în sufl et: „Eşti oare anotimp de te-am
pierdut”
Documentar biobibliografic aniversar 97