GAVRIL CIUBAN - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

Gavril Ciuban - 60
„Cartea Versuri din proză, Ed. Proema, Baia Mare, 2000, e o
ciudată simbioză de texte poetice şi povestiri abisale. Gavril Ciuban
caută mai mult să se exprime decât să respecte rigoarea genurilor.
Poeziile sunt notaţiile deseori inspirate pe seama unei realităţi care se
lasă traversată de mersul leneş al versului: „Stă la marginea neantului/
poemul nescris/ Şi cântă./ nu l-ar sminti furtuna stihiile/ dacă şi-n vid
s-ar putea/ petrece cutremur care să înşiruie/ pentru o lume negata/
de ducă nici de născare/ / lumina din valuri.../ / Iarna când oameni
de omăt/ rodesc fl uturi orbi/ / călăuze ale poemului nescris/ ce cântă
fără trebuinţa alcătuirii/ pe creasta unei amintiri/ inventate/ zadarnic
îl mai aştepţi”. Unele texte sunt fulguraţii pe teme inefabile, poezia e
transparenţă: „Enumeraţi ploaia citiţi-i cu ele netrecute prin palme/
dar recapitulate chiar de ele/ / şi îndesate în întunericul/ învăţat pe de
rost/ / până la uitarea sinelui/ pe sine călcând” sau „S-a făcut departe
în domnişoara subţire/ cât o nuia/ / pluteşte în mănăstire/ ca-ntr-un
acvariu”. Nici prozele nu sunt lipsite de poezie, multe secvenţe sunt
pagini de literatură autentică ce exprimă plonjarea în subconştientul în
care metaforele şi alegoriile dormitează în aşteptarea peniţei care să le
disloce: „Un câine alb şi neînsoţit, mai mult inventat decât aievea, se
scufundă în spuma Vaserului. Din locul acela, a doua zi, avea să răsară
soarele. Răsuflând din greu colonia de mesteceni cu pielea jupuită mai
avea olecuţă până la casa cu ferestre topite...”
(Alui Gheorghe, Adrian. Am văzut în lumea mea un înger
dar nu ştiu să-l descriu. Convorbiri literare, 134, nr. 9 (57), sept. 2000,
p. 43).
„Citindu-i cartea Versuri din proză, Editura Proema, Baia Mare,
2000 înţelegi că autorul face parte dintre poeţii buni şi hăruiţi, ale căror
poeme spun ceva şi cu folos în temele mari ale poeziei dintotdeauna. În
comparaţie cu fluierătorii de ocazie prin poezia română, Gavril Ciuban
e u harpist, cântăreţ cu nobleţe pe strune armonios acordate. S- adeverit
astfel, mai cu seamă (şi extins), în cărţile anterioare Cultivatorul de
pietre şi tandra dihanie, 1992 şi Fântâna cu ghinturi, 1996, pe care le-a
Documentar biobibliografic aniversar 93