GAVRIL CIUBAN - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

Gavril Ciuban - 60
şeful de boghiuri de la uzina de vagoane din Caracal. Cizme birghel,
dromadere, epoleţi, stele, petliţe. Grămezile de obiecte stau pregătite
pentru momentul când poetul le va apuca, după necesităţile poemului,
în noi şi noi construcţii, ca într-un joc incitant de LEGO. Pentru ce
toate acestea Pentru că autorul nu ştie de unde eul lui va apărea. Îl
simte aproape, dar el nu se lasă deconspirat. Se observă în arhitectura
poemelor o dexteritate uluitoare în a amesteca ironia cu tragicul, în a
plonja dintr-un plan în altul, când te aştepţi mai puţin. Cu o măiestrie
aproape hipnotică îşi fi xează cititorul într-un anumit plan, iar pe când
ai senzaţia ciudată că nimic nu se mai poate întâmpla, mută imaginea,
rupe structura poemului propunând altceva. Poetul nu rămâne însă
la un imaginativ ironic sau dramatic, ci îi dă lectorului şi o temă de
meditaţie însoţită parcă şi de un zâmbet amar. „Na, ţi-am făcut-o!”
Ce mai face poetul Intarsiază arhaisme într-un limbaj modern cu
efectul diamantelor într-o lucrătură fi nă de argint. Deşi efectul este
vizibil, Ciuban se ţine de firul îngust dincolo de care frumuseţea s-ar
sparge, s-ar surpa în autopastişă. Apoi propune împletirea ironiei
fi ne cu derizoriul, subtilitatea cu locul comun, reuşind astfel să dea
strălucire metaforei care în poezia din Fântâna cu ghinturi este mai
prezentă decât nasturii pe tunica soldatului, slujind-o „Şi cu palmele
precum lopeţile/ aptepentru congrese”. Versurile lui Ciuban sunt ca nişte
fragmente de viaţă trase la xerox. Autorul este atent la toate, surprinzând
cu bucurie de cronicar hârşâit în meserie tot ce în timpul lui şi al altora
s-a întâmplat şi se întâmplă. Se simte în poezia lui Ciuban o voluptate
distantă, aristocrată a căutării. Ai senzaţia că lumea este creată de poet,
altfel nu-ţi poţi explica uşurinţa cu care el, poetul, se mişcă în ea. E ca în
acareturile unui gospodar harnic şi riguros care ştie ordinea lucrurilor
şi pe care, dacă-l scoli la miezul nopţii, se duce, fără lumină şi îţi aduce
obiectul cerut”.
(Morar, Vasile. „La noi în poezie mâna de lucru este ieftină”.
Glasul Maramureşului, 3, nr. 800, 20 nov. 1999, p. 2).
92 Documentar biobibliografic aniversar