GAVRIL CIUBAN - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

Gavril Ciuban - 60
prezenţă a ludicului, jocului, ironiei ca stare. Cum se poate înţelege –
acestea sunt, toate, trăsături importante ale curentului postmodernist.
Numai că jocul poetului e grav („Locuit sunt de-o insulă nu mă întrebaţi
ce-i exilul/ şi cine pe cine aşteaptă” sau „mamele noastre au început să
nască strămoşi/ Despre copii ştim doar că s-au dat de trei ori/ peste cap
şi-au ajuns dâmburi descălecate”). Prin el, prin joc, poetul redescoperă
cititorului starea tragică acoperită de lustru („plugul de lemn ajuns pe
şenile”), lumea atinsă de încete destrămări în care viermele roade în
miezul de fruct, îmbrăcat „în tremurătoare straie de epocă”. Această
lume e vinovată de „atâtea răsărituri”. Ironia fină atinge însuşi „poemul
cu obrazul subţire” şi pe autorul lui căruia, nu de puţine ori, scriind, îi
„chiorăie maţele”. Se duce, însă, şi ludicul, vremea jocului se destramă
sub ochi dilataţi („Unde eşti frumosule cu plete/ aprinse ca o amintire de
zbor”), iar poezia e tot mai „trudită de năluci jupuită de mistere”.
Rămân dragostea eternă, femeia, patria şi visul. Aici Ciuban mi
se pare între cei mai originali. El zice solemn că „patria este bogată
numai atunci/ când limpezi de sudoare îi sunt fiii/ Eu sunt poetul cu o
singură patrie/ şi trăiesc veşnicii cumsecade”. Adevăr de toate zilele şi
până la apusul lumii. Se poate, deci, scrie de patria ta fără a-ţi lovi de
piept cărămizi roşii! Esteticul absoarbe aici viaţa. Aşa cum despre femei
se poate mereu glăsui în felul propriu („fecioare cu priviri rezemate-n
ninsori”), căci totdeauna „În ochii ei e-un paradis pierdut”. Şi aşa mai
departe. Citiţi carte poetului!
Fântâna cu ghinturi îi include, din raţiuni diferite, pe regretatul
prozator Alexandru Deac (1959-1990), cunoscut şi apropiat membru
al Cenaclului Nord pe care-l conduceam la vremea juneţilor, şi pe
Gabriel Ciuban jr., fi ul poetului aici în atenţie. Despre cei doi ar merita
un comentariu distinct. Poete, chiar îl vom realiza curând, după ce
vom intra în posesia unor lucrări mai cuprinzătoare ale autorilor mai
sus pomeniţi.
Şi acum, câteva propoziţii în loc de concluzii la cartea poetului
Ciuban. Cred că, pentru el, meditaţia se aşează deasupra manifestărilor
concrete ale existenţei, ca o fuziune între extreme, fără să fie conştient
că, în fapt, el realizează demonstraţii de virtuozitate poetică cu simplitate
90 Documentar biobibliografic aniversar