GAVRIL CIUBAN - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

Gavril Ciuban - 60
montane, pe de o parte, şi iscusinţa procedurală în elaborarea poemelor,
cu o originală utilizare a sugestiei culturale sau a trimiterii livreşti.
Observaţia rămâne valabilă şi azi.
În Fântâna cu ghinturi Ciuban continuă explorările şi exploatările
sale sub semnul unei afirmaţii pe care o putem citi în primul text al
cărţii: „Nu mai e nici o linişte înlăuntrul căreia să poţi hălădui”. Astfel
încât hălăduirea poetică a autorului urmează căi riscante de bunăvoie,
discursul lăsând să se audă la suprafaţă imploziile despre care Ion
Mureşan spunea că definesc statutul acestei poezii. Rugozitatea poemelor,
fumegarea lor expresionistă sunt consecinţa iscodirii unui suflet hărţuit
de un timp agresiv în care „S-au învechit zeii” şi care lasă fiinţei doar
sentimentul unei ireparabile văduvii. Până şi actul natural al trăirii este
transferat elementelor: „Fără nădejde pietrei mă rog: vieţuieşte-mă tu!”.
„Fuga din peisaj”, spaima întoarcerii la cuvânt, copleşitoarea înstrăinare
a „vremurilor barbare de afară” prevalează asupra evocatului „Ochi
rustic dătător de miracole”. Densitatea poemelor, stratificarea lor
convulsivă şi o anume privire de sus, ironică şi dezabuzată a autorului
îmi dau certitudinea că scrisul liric al lui Gavril Ciuban are autenticitatea
vocaţiei lirice.”
(Moldovan, Ioan. Gavril Ciuban&Tinerii. Unu, 8, nr. 1
(83), ian. 1997, p. 17).
„Intru cu întârziere în posesia unei cărţi care, după o atentă
lectură, ar fi meritat să se bucure de mai multă audienţă şi de comentarii
mai largi. Apărută în 1996 la Editura Jurnalul de Sighet, placheta
Fântâna cu ghinturi semnată (original!) Gavril Ciuban & Tinerii poate
fi plasată între lucrările cu adevărat meritorii tipărite în vremea din
urmă prin preajmă. Şi cu aceasta cred că am spus ce trebuia după citirea
poemelor cu creionul în mână (după obicei!).
Cu dl. Ciuban am avut şi avem doar prieteni comuni. Deşi
conjudeţeni, ne-am întâlnit rar şi nesemnificativ, împărtăşind vârste, idei
şi comportamente felurite. Ceea ce nu înseamnă că – citindu-ne – nu ne-am
88 Documentar biobibliografic aniversar