GAVRIL CIUBAN - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

Gavril Ciuban - 60
Latiş, ori Marin Slujeru, ori Vasile Muste, ori al unui alt poet din
nordul acesta de ţară unde se scrie o mare poezie, dar – nefericire
– se tipăreşte cu ţârâita...
Inventivitatea verbală; lăcomia de metafore; descifrarea încifrărilor
lirice, repotrivirea peisajelor (de iarnă şi de frig!); contemplaţia invocată
să umple golul devorant de la poalele cuvântului nerostit; melancoliile
fracturate; nefastuozitatea; simbolul frigului; delicateţea - ar fi câteva
din imponderabilele acestei poezii...
Şi, totuşi, - poezia – o statuie de omăt Da, devreme ce avem a ne întreba,
din când în când, ca odinioară François Villon: „Dar unde-i neaua de
mai an...”
(Ardeleanu, I. Poezia ca o statuie de omăt. Graiul
Maramureşului, 4, nr. 988, 6 nov. 1992, p. 4).
„Maramureşeanul Gavrilă Ciuban este în Cultivatorul de
pietre şi tandra dihanie un liric fi del metaforei sau, cum spune, „soldat
voluntar al stărilor metaforice”, hrănind cu convingere şi imaginaţie
o ars poetica al cărui fundament pare să fie credinţa că „poetul este o
zi de cristal la periferia iluziei (o statuie de omăt) pe care lumina nu
o poate topi”. Puternic interiorizat, cu o remarcabilă disponibilitate
pentru trăirea în imaginar, poetul îşi face din singurătate spaţiu
vital, din contemplaţie timp interior şi din regimul nocturn sursă
inspiratoare. Fără a fi propriu-zis oniric, cultivă starea de vis ca
pe o cale de acces spre sine însuşi, cum alţii cultivă în acelaşi scop
maieutica sau rememorarea. Limbajul poeziilor oscilează între fi resc
şi preţios, mai totdeauna datat, fi e că aminteşte de cel liric şi manierist
al şaptezeciştilor, fi e că se apropie de cel colocvial şi antiliric al
primilor optzecişti: „Rostogoleam din durere/ cu maniere estetice/
bolovani transparenţi/ Şi ce moravuri uşoare!// Haine priviri/ altele
retezate cum numai la miri/ îmi vizitează decorul// adicăte eu / fără
studii înalte/ audiez ghilotine/ la domnul Procust// şi numai ce inventez
curcubeul/ şi hop/ gândacii de colorado/ ca o antologie a cartofi lor/
Documentar biobibliografic aniversar 79