29.12.2014 Views

GAVRIL CIUBAN - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

GAVRIL CIUBAN - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

GAVRIL CIUBAN - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

Gavril Ciuban - 60<br />

D. DIN REFERINŢELE CRITICE DESPRE AUTOR ŞI<br />

OPERĂ<br />

„Poate că cea mai frapantă definiţie a poeziei maramureşeanului<br />

Gavril Ciuban – aşa cum se rostuieşte în cele şasezeci şi cinci de poeme ale<br />

plachetei Cultivatorul de pietre şi tandra dihanie, Ed. Dacia, 1992 – ar fi<br />

aceea că poezia, statuie de omăt pe care lumina nu o poate topi, este rodul<br />

hieratic al trudei poetului „neluat în seamă” dar vieţuind printre semeni<br />

„cu un asfinţit subsuoară” şi strecurându-se prin viaţă „cum trece steaua<br />

cea galbenă”. Tandră figură de înger ce a părăsit raiul pentru un codru<br />

de pâine, poetul are menirea de a zgâria clipa cu un spin de purpură;<br />

vizionar, el închipuie mutaţii în genele cuvintelor „cum ghinda visează<br />

stejarul zburat din argintiile-i aripi”. Iată cum, magicianul – posesor al<br />

unei „nobilissime visi-one” (cum ar zice N. Steinhardt), poartă în el o<br />

nostalgie amară a aerului sfârtecat de zbor, slăvind imperiul frigului; el –<br />

proprietarul unui hectar de cuvinte (re)inventând curcubeul şi închipuind<br />

o posibilă antologie a cartofilor cultivaţi în poem; ori, altădată, estetul –<br />

voluntar al stărilor metaforice – tunde iarba din manuscris întrebându-se<br />

unde o fi doamna (sau Poezia), străina ce şi-a lăsat rujul pe-a orizontului<br />

buză ca pe-un pahar de cristal...<br />

Dar decorul Munţii care ies din omături; malurile târând prin ceaţă<br />

plopi născociţi de memoria arsă a toamnei; statuia de lângă înalta<br />

societate a plopilor, fântâna cu ghinturi lângă cantonul Bardău pe<br />

unde trece un izvor clandestin; şi – de ce nu – taraba unde se vând<br />

ultimii îndrăgostiţi şi unde poţi, liniştit, să reciţi: „Bună seara, domnule<br />

Bacovia, mai plouă în frigurosul tău regat”; apoi, iarna care-şi caută<br />

săniile; frigul de jeratic, alteţa serenissimă – spaima; cerul găurit<br />

peste întinderile iernii, gerul albastru; înalta lună cu priviri argintate<br />

şi, în sfârşit, odaia, odaia plină cu vrăbii – ca în Jacques Prévert<br />

– poate încă un nescris poem al – să zicem – prietenului poet Vasile<br />

78 Documentar biobibliografic aniversar

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!