GAVRIL CIUBAN - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

Gavril Ciuban - 60
Tandrul culegător de cuvinte
A scrie despre Gavril Ciuban la ceas aniversar – Doamne, cum mai
trec anii noştri fără să ne întrebe de vrem or ba s-o facă! – ne apare ca necesar
şi obligatoriu în acelaşi timp. Aceste vorbe vor să acopere tocmai ceea ce este
esenţial în destinul acestui poet din partea de jos a Maramureşului. Existenţa
lui literară marchează, tocmai locul firesc al unui poet adevărat, cu voia sau
fără voia sa, dar mai ales fără voia sa, după cum îl ştim cu toţii de parcimonios
cu propria sa devenire şi cu locul pe care (nu) şi-l revendică prin canoanele de
care nu mai scăpam odată. Ca un legendar zimbru el îşi înseamnă într-un răboj
nevăzut limitele dincolo de care nu vrea nicicum să păşească. Să fie vorba de
teamă, de justa sa autoapreciere, sau despre altceva Noi credem că tocmai ultima
aserţiune trebuie desfăcută din foile care ascund – nu pe deplin, din fericire!
– personalitatea literară a lui Gavril Ciuban şi care se refuză cu o oarecare
obstinaţie, de altminteri feciorelnică, greu de admis şi de înţeles de alţii (totuşi,
cam mulţi!). Pentru că Gavril Ciuban este el însuşi numai în sfera poeziei, în
arealul cuvântului de la care se revendică şi pe care îl revendică cu o tărie şi o
perseverenţă năucitoare de peste patru decenii. Desigur că omul ar părea, la o
primă vedere, altfel decât poetul care îşi apără cu înverşunare lumea lui, lume
atât de străină nouă. Tocmai nouă celor care vrem, cu orice chip, să-l categorisim,
să-l includem undeva în insectarul literaturii de ieri şi de astăzi. Desigur că nu
încape îndoială că locul lui există acolo, dar ce ne facem cu faptul că el, poetul
cum ar veni, nu prea vrea să ne dezvăluie acel lor. Atâta doar cât ne fascinează cu
câte un fulger de metafore, cu un cutremur – că tot e la modă, de n-ar mai fi! – de
versuri aruncate în lume. cu o zgârcenie greu de înţeles, totuşi, de mulţi. Lucrând
asupra cuvântului ce i s-a arătat (în vis oare), îl aduce şi înaintea noastră, dar
el nu mai este acela, ci este altul. Este cuvântul lui Gavril Ciuban. Răsărit între
noi din pădurile seculare ale Vaserului ca o excepţie ce violenta atunci cotidianul,
Documentar biobibliografic aniversar 5