Negru pe alb.pdf

34 Constantin Negruzzi
— Nicidecum. E des[vâr=it orb. }n zadar s-au silit cei mai
iscusi\i doctori ai Petersburgului =i ai Odesei, nu l-au putut folosi,
ci mai vârtos, pe lâng[ desn[dejduirea de a se vedea vindecat, de
care p[timi moralul s[u, fizicul lui suferi ]ntr-atât ]ncât pare c[ e
un b[trân trecut!
O, Dumnezeule!
Bl[stemul Olghii se ]mplini!...
Zgomotul gloatei ne curm[ vorba. Alerg[torii veneau.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Doisprezece concuren\i purceseser[ =i numai cinci se ]nturnau.
Curând =i din ace=tia mai r[maser[ trei. Doi rivali era acum: un
armasar negru =i o iap[ sur[. Calul era mic de trup, dar plin de
foc; picioarele-i era atât de delicate, ]ncât p[reau c[ numaidecât
or s[ se frâng[. Pe dânsul era Meleli. El sta ]nfipt pe =ea =i atât de
neclintit, ]ncât omul =i dobitocul sem[nau un trup, un centaur. Calul
era numai spum[; mu=chii i se ]ntinseser[ ca coarda unui arc =i
aburi gro=i ie=eau din el. Fruntea c[l[re\ului =iroia de sudoare; el
legase frâiele de oblâncul =elei =i se \inea de coama cursierului.
Iapa sur[, pe care o ]nc[leca un jochei a nu =tiu c[rui domn,
era mai mare decât armasarul; trupul ei lung[re\ o ar[ta c[ e
fugari\[. }ntinsese capul ]nainte, urechile le l[sase pe spate, =i
alergând al[turea cu dânsul, =uieratul largilor ei n[ri era ca boldul
unui pinten pentru armasarul care atunci =i mai tare se r[pezea
la fug[, ]ns[ ea nu-i da pasul.
Amândoi era acum ca la cinci sute pa=i de \int[, când Meleli
]nfipse ambi pinteni ]n coastele armasarului. Un sânge purpuriu
v[psi pielea lui lucie ca atlazul =i negru ca pana corbului. Rânchezând
de durere, se r[sufl[ sfor[ind stra=nic, zburli unduioasa
coam[ =i, aruncându-se ]n zece copce, ajunse \inta, nobilul dobitoc!
}ndat[ ]l urm[ =i iapa.
— Hura! strig[ gloata, b[tând ]n palme.
Meleli priimi vasul de argint pe care era s[pate arm[turile
Besarabiei.