Nr. 6 / 2009 - Revista Pădurilor

Cuvântul de răspuns al profesorului Dumitru-Romulus Târziu la
aniversarea a 70 de ani
Stimate Domnule Preşedinte!
Onoraţi membri ai Secţiei de silvicultură a
ASAS!
Încep prin a vă mulţumi tuturor pentru onoarea
ce mi-aţi făcut-o prin această mică sărbătoare.
Mulţumiri deosebite se cuvin preşedintelui
secţiei noastre, acad.prof.dr.ing. Victor Giurgiu, cel
care, de-a lungul timpului, a organizat omagierea
tuturor reprezentanţilor de frunte ai silviculturii
româneşti fie ei în viaţă sau dispăruţi.
Multe mulţumiri se cuvin şi d-lui profesor R.
Bereziuc pentru frumoasele cuvinte rostite la adresa
mea.
Aceleaşi mulţumiri se cuvin şi celor care au luat
cuvântul şi s-au referit la activitatea mea.
Daţi-mi voie să rostesc o strofă memorabilă şi
adecvată acestui moment a marelui nostru poet M.
Eminescu:
,, Cu mâine zilele-ţi adaugi
Cu ieri viaţa ta o scazi
Dar ai cu toate astea-n faţă
De-a pururi ziua cea de azi
Când unul pleacă altul vine
În astă lume a-l urma
Precum când soarele apune
El şi răsare undeva.’’
Într-adevăr, pentru mine, această zi de 9.09.
2009 va rămâne ca una dintre cele mai frumoase,
unice şi mai de conţinut din viaţa mea. Este o mare
onoare pentru mine că un colectiv alcătuit din
asemenea personalităţi ale Silviculturii româneşti
îmi omagiază activitatea mea ca silvicultor.
Acum, la împlinirea celor 70 de ani de viaţă,
privind cu nostalgie în urmă, cu realism în prezent
şi cu încredere şi speranţă în viitor, pot afirma că am
fost un norocos.
Deşi am pornit în această minunată aventură,
care este viaţa, într-o zi de miercuri 9 august 1939,
zi de post din postul Sfintei Mării, cred că poziţia
astrelor şi ursitoarele mi-au fost favorabile.
M-am născut în zodia Leului în frumoasa
localitate Novaci, aşezată la poalele Parângului şi
populată de locuitori dintr-un amestec de olteni
pământeni şi ungureni veniţi de peste munţi din
satele Mărginimii Sibiului: Poiana, Tilişca, Rod,
Jina, Şugag, Cut, Pianu de Sus etc.
Am văzut lumina zilei în ajunul celei mai
mari conflagraţii mondiale pe care a cunoscut-o
omenirea, cu toate consecinţele sale sub raport
politic, economic şi social. Ce a însemnat pentru
România ca şi pentru întreaga Europă anul 1939
este bine cunoscut.
După cum se ştie, în formarea şi devenirea
unei persoane, trei factori joacă un rol esenţial
hotărâtor: familia, şcoala şi societatea. Fiecare din
aceştia, ca factori ai mediului geografic, istoric şi
social, contribuie la modelarea zestrei genetice cu
care fiecare individ porneşte în viaţă. Dintre cei
trei factori, fără a-i neglija pe ceilalţi doi, astăzi aş
dori, în câteva cuvinte să aduc un omagiu şcolii şi
slujitorilor ei.
Am crescut într-o familie de ţărani formată
şi educată în cultul muncii, cinstei şi dreptăţii, al
credinţei în Dumnezeu şi al respectului pentru
semenii săi. Poate că de aici provine şi exigenţa
mea, ca şi o oarecare severitate în profesia de dascăl.
Am fost educat şi am rămas convins că numai
prin muncă, cinste şi dreptate se poate progresa în
viaţă şi că numai, singură, munca, este rezultatul
tuturor bunurilor materiale şi spirituale aducătoare
de satisfacţii şi împliniri.
Şcoala, al doilea factor de cultură şi civilizaţie,
este cea care contribuie decisiv în modelarea şi
devenirea oricărui individ.
54 REVISTA PĂDURILOR Anul 124 2009 Nr. 6