Nr. 6 / 2009 - Revista Pădurilor

teritoriul zairez de la podişurile joase până la munţii
vulcanici, în parte încă activi, care domină marea
fractură est-africană, ce adăposteşte salba de lacuri
adânci, în frunte cu Tanganyika. În al doilea rând,
vacanţele legale de care beneficiază, le foloseşte
pentru a colinda Europa, în special pentru a cunoaşte
pădurile scandinave şi cele mediteraneene, precum
şi modul de desfăşurare a învăţământului superior
silvic în ţările vest-europene.
Se reîntoarce în ţară în anul 1976 şi îşi reia
activitatea de şef de lucrări la Catedra de Silvicultură
a Universităţii din Braşov, continuatoarea fostului
Institut Politehnic. I se incredinţează predarea cursului
de Silvicultură tropicală. În acest mod devine primul
titular al noii discipline înscrise în planul de învăţământ
al facultăţii.
Anii petrecuţi în Zair se soldează, pe plan
ştiinţific, prin elaborarea şi publicarea în perioada
1973-1983 a unui număr de 10 lucrări, inclusiv cursul
de ,,Silvicultură tropicală’’, lucrări care au stârnit
un interes deosebit atât în rândul specialiştilor, cât
şi al studenţilor. De fapt introducerea ,,Silviculturii
tropicale’’, ca disciplină facultativă s-a datorat, în
primul rând, faptului că exista un specialist. Urmează
ani în care desfăşoară o muncă de intensitate
deosebită, atât pe plan didactic, cât şi pe cel al
cercetării ştiinţifice. Prelegerile pe care le susţine
se bucură de multă audienţă şi fac dovada talentului
său pedagogic. Urcă treptele ierarhiei universitare,
fiind promovat conferenţiar în anul 1990 şi devine
profesor universitar, în anul 1991, încredinţându-i-se
predarea cursului de Pedologie şi staţiuni forestiere,
precum şi a celui de Ecologie forestieră.
Manualele şi tratatele elaborate stau ca mărturie
a muncii sale asidue. Mai întâi participă, în calitate
de coautor, la monumentalul tratat ,,Silvicultură’’
(1973, 929 de pagini), după care scrie: ,,Pădurile
tropicale’’ (1987), ,,Pedologie şi staţiuni forestiere’’
(1997), ,,Solurile României’’ (2002), ,,Ecologie
generală şi forestieră’’ (2003). Unele dintre ele au
fost reactualizate şi editate recent.
Pe lângă lucrările de sinteză, profesorul Târziu a
publicat şi numeroase articole ştiinţifice în revistele
de specialitate de la noi, precum şi în cele din Franţa
şi Zair.
Contribuţiile sale ştiinţifice, deosebit de valoroase,
fundamentează şi aduc elemente noi în domeniile
REVISTA PĂDURILOR Anul 124 2009 Nr. 6
cunoaşterii pădurilor ca ecosisteme terestre, cunoaşterii
solurilor şi staţiunilor forestiere, fundamentării
tipologice staţionale a gospodăririi pădurilor, aplicării
tratamentelor silviculturale în pădurile montane cu rol
de protecţie, gospodăririi pădurilor tropicale etc.
Un moment deosebit în activitatea didacticoştiinţifică
a profesorului l-a constituit câştigarea, de
către Domnia Sa, a concursului organizat în Franţa,
în anul 1996, pentru preluarea poziţiei de profesor
asociat de Silvicultură, de la ,,École Nationale de
Génie Rurale des Eaux et des Forêts’’ – Nancy,
şcoală superioară de renume mondial. Anul petrecut
acolo a fost anul deplinei sale afirmări profesionale şi
recunoaşteri internaţionale. Este membru IUFRO, iar
în ţară membru al Societăţii Române de Ştiinţa Solului,
inclusiv preşedinte al filialei Braşov. Între anii 1998-
2001 a fost preşedintele Societăţii ,,Progresul Silvic’’.
De asemenea, menţionăm că în paralel cu
activitatea didactico-ştiinţifică, a desfăşurat, conform
cerinţelor universitare, şi o apreciată activitate
metodico-educativă. Fără a intra în detalii reţinem că
a fost şef al Catedrei de Silvicultură (timp de 12 ani)
şi director educativ al studenţilor silvicultori (1978-
1987). Nu poate fi trecută cu vederea nici contribuţia
sa consistentă la dezvoltarea ,,Laboratorului de
Pedologie Forestieră’’ din cadrul facultăţii.
Pe parcursul anilor, în întrega sa activitate,
domnul prof. D. R. Târziu a fost sprijinit de distinsa
sa soţie, care l-a urmat în Africa şi în peregrinările
sale europene, preluând asupra sa grijile cotidiene
şi care, întotdeauna, a ştiut să creeze, din viaţa de
familie, o oază de linişte sufletească, cu un climat
propice muncii intelectuale.
Permiteţi-mi să aduc şi pe această cale, un ales
omagiu stimatei doamne ing. Elena Târziu.
Închei adresând familiei Târziu un prietenesc
,,La mulţi ani, cu sănătate’’ şi urarea de obţinere a
unor noi succese.
Bucureşti, 9 sept. 2009
Prof. dr. ing. Rostislav Bereziuc
Membru titular ASAS
Prof. dr. ing. Darie Parascan
Membru titular ASAS
53