Nr. 6 / 2009 - Revista Pădurilor

grădinărit să fie aplicate doar sporadic, în zone
apropiate de unele drumuri de pământ existente.
2. Extindere şi dezvoltare
Apariţia Hotărârii Consiliului de Miniştri
114/1954 privind zonarea funcţională a pădurilor şi
trecerea, în 1959 - 1960, la întocmirea şi aplicarea
planului de dotare a pădurilor cu drumuri forestiere
au făcut posibil ca, începând cu amenajamentul
din anul 1961, lucrările/tăierile de transformare
spre grădinărit să fie extinse treptat: iniţial la
întreaga suprafaţă a vechii UP VII Obârşia Bârzavei
(actualele unităţi de producţie II - VI), aşa cum
se preconiza prin amenajamentul din 1951, iar
ulterior şi în alte unităţi de producţie din ocol. S-au
luat în considerare în special unele păduri cu rol
hidrologic din actuala UP I, situată în apropierea
vechii acumulări din aval de Văliug, pădurile din
actuala UP VIII, situată în amonte de acumularea de
la Secu, realizată între 1965 - 1968 pe râul Bârzava
(în raza Ocolului silvic Reşiţa), precum şi pădurile
din unităţile de producţie de la Obârşia Timişului,
din UP IX - XII, situate în amonte de acumularea de
la Trei Ape, realizată între 1967 - 1968.
În prezent, suprafaţa pe care se aplică tăieri
de transformare spre grădinărit este de 9050 ha şi
reprezintă peste 65% din suprafaţa totală a pădurilor
din Ocolul silvic Văliug. Asemenea lucrări se aplică,
practic integral, în 10 din cele 12 unităţi de producţie
ale ocolului. Extinderea respectivă şi-a dovedit
pe deplin justificarea. Dacă la început trecerea la
aplicarea tăierilor de transformare spre grădinărit
a avut la bază în special funcţiile hidrologice şi
antierozionale ale arboretelor, importanţa acestei
acţiuni a crescut substanţial după apariţia Legii
230/2003, în baza căreia, prin definitivarea limitelor
ariilor naturale protejate, pădurile respective au fost
integrate, ca zonă tampon/de conservare durabilă, în
Parcul Naţional Semenic - Cheile Caraş.
Evident că, pe măsura extinderii lucrărilor de
transformare, prin amenajamentele care au urmat
(1961 - şef de proiect C. Fantaziu, 1971, 1981 -
şef de proiect G. Smejkal, 1991 - şef de proiect G.
Stroe, 2001 - şef de proiect G. Man), s-au înregistrat
îmbunătăţiri importante, atât în privinţa stabilirii
posibilităţii, cât şi a tehnicilor de aplicare a tăierilor
de transformare.
REVISTA PĂDURILOR Anul 124 2009 Nr. 6
Foto 2. Diversificare structurală în u.a. 6 din U.P. III
Băile. (Foto: C. Becheru).
În ceea ce priveşte stabilirea posibilităţii, s-a
beneficiat de rezultatele unor valoroase studii
şi cercetări, preluate parţial în ediţiile succesive
ale normelor tehnice de amenajare, care vizau:
fundamente ale metodei grădinăritului funcţional
(Popescu - Zeletin, Amzărescu, 1953); structuri
optime pentru pădurile de protecţie (Rucăreanu,
1953; Rucăreanu, Leahu, 1965; Leahu, 1984;
Giurgiu, Dissescu ş.a., 1987); aspecte teoretice şi
practice ale metodei controlului şi ale tăierilor de
transformare spre grădinărit (Carcea, 1961; Costea,
1962; Dissescu, 1968, Giurgiu, 1988 etc.); realizarea
instrumentarului necesar pentru stabilirea corectă
a fondului de producţie şi a creşterilor (Popescu -
Zeletin et al., 1957; Giurgiu et al., 1972 etc.).
Volumul de recoltat decenal prin tăieri de transformare
(reprezentând în primele amena-jamente 12
- 13% din fondul de producţie al arboretelor parcurse)
a crescut treptat - ca urmare a modului de calcul,
dar şi a dezvoltării arboretelor - fără a depăşi, de
regulă, 17% din volumul pe picior. Evident, volumul
de recoltat este mai scăzut, sub nivelul creşterii,
în arboretele cu volum real mai mic decât cel corespunzător
fondului normal. În prezent, la nivelul
ocolului silvic, posibilitatea anuală pentru unităţile
de gospodărire în care se aplică tăieri de transformare
spre grădinărit este de peste 43000 m 3 , reprezentând
aproape 75% din volumul recoltat anual.
Din punctul de vedere al tehnicii de aplicare
a lucrărilor de transformare s-au înregistrat
5