Nr. 6 / 2009 - Revista Pădurilor

de lucrări foarte valoroase, unele cu rang de tratat
(„Ecologie forestieră” - 1977), altele cu rol de sinteză
fitogeografică: „Zonarea şi regionarea ecologică
a pădurilor din România” (1983), „Făgetele din
România - cercetări ecologice” (1989), „Tipuri de
ecosisteme din România” (1990), „Poten]ialul ecologic
forestier al României” (2004).
• În domeniul fitocenologiei (geobotanicii). Bun
cunoscător al florei şi faunei din ]ara noastră, căreia
i-a în]eles specificul ecologic şi structural, Nicolae
Doni]ă a contribuit la îmbogă]irea literaturii ştiin]ifice
din acest domeniu, prin lucrări de referin]ă,
fiind primul, ba, s-ar putea spune, chiar singurul
nostru tipolog, după S. Paşcovschi, dar la un alt nivel,
acela de ecosistem. Sinteze precum „Pădurile
de şleau din România” (1975), „Geobotanica”
(1983), „Dazisch-karpatische Buchenwaldzone”
(1983), „Vegeta]ia României” (1992), „Pădurile
virgine din România” (2001), plus altele men]ionate
deja, îl recomandă în acest sens. De remarcat că
ultimele două lucrări sunt primele sinteze pe această
temă din ]ara noastră, alcătuite după normele europene
de studiu al vegeta]iei.
• Ca autor al unor hăr]i de vegeta]ie. Este activitatea
cea mai specifică pentru Nicolae Doni]ă,
definitorie, prin care acesta s-a manifestat constant
şi frecvent pe toată cariera sa de cercetător şi om de
ştiin]ă, domeniul său caracteristic, în care a realizat
o bogată operă de reprezentare cartografică a vegeta]iei
din ]ara noastră şi, în ultima perioadă, la nivel
european. Pe parcursul întregii sale perioade de
făuritor de hăr]i (începutul în 1960, când a realizat
prima hartă privind vegeta]ia, apărută în „Monografia
Geografică a României”; finalul în 2008,
cu „Pădurile României pe unită]i ecosistemice”,
premiată de AGIR), el a elaborat nu mai pu]in de 14
hăr]i cu con]inut geobotanic, fitocenolog sau ecosistemic.
Printre acestea sunt de enumerat şi valoroasele
monografii arealografice pe grupe de specii
(cvercineele, acerineele, frasinii, fagul), racordate la
corologia europeană şi publicate de FAO în perioada
1998-2004.
Având în vedere competen]a şi vastele sale
cunoştin]e în domeniu, el poate fi considerat ca fiind
cel mai mare autor de hăr]i al nostru, la nivel
na]ional, recunoscut şi pe plan european (de ex. colaborator
la Harta Vegeta]iei Europei - 2000).
Să reamintim că datorăm lui Nicolae Doni]ă prima
hartă privind trecutul nostru fitogeografic: harta
privind răspândirea în neolitic a pădurilor din spa]iul
nostru carpato-ponto-danubian.
• Ca silvolog şi silvicultor. Convins că o silvicultură
modernă, func]ională, ra]ională, nu se poate
face decât pe baze ecosistemice, Nicolae Doni]ă a înzestrat
acest sector cu lucrări de un înalt nivel ştiin]ific,
foarte importante pentru dezvoltarea în continuare
a acestuia. Sub acest aspect, dintre multele
sunt de men]ionat: „Reconstruc]ia ecologică a
pădurilor”(1995), Silvicultura pe baze ecosistemice
(1997) şi Cultura pădurilor (2006).
Lucrările publicate în acest domeniu, demonstrează
că toate eforturile creative ale lui Nicolae
Doni]ă au fost şi sunt orientate spre o silvicultură
modernă, spre cunoaşterea aprofundată a fenomenului
pădure, spre eviden]ierea ecosistemului, ca
unitate de bază, func]ională.
• Ca ecofiziolog. Numeroase şi variate, abordând
o mare varietate de teme şi metodologii, lucrările din
acest sector au avut în principal rolul de a aprofunda
şi lărgi baza de cunoaştere a unor procese esenţiale
pentru evolu]ia şi starea de sănătate a pădurilor,
printre care: transpira]ia şi consumul de apă în condi]ii
normale şi de stres pedohidric, fructifica]ia la
arbori, regenerarea naturală din sămân]ă, fenologia
speciilor forestiere (arbori şi arbuşti) în sta]iuni
de limită etc. O lucrare fundamentală, de sinteză
ecoclimatică şi ecofiziologică, este „Molidişurile
presubalpine din România” (1989). Cu rol metodologic
deosebit, de început în ale ecofiziologiei, apare
lucrarea „Aspecte privind transpira]ia în ecologia
vegetală” (1964), care a dat imboldul, a generat, o
bogată şi variată literatură ştiin]ifică pe tema rela-
]iilor plantelor cu factorul apă, în special în regiuni
de interferen]ă climatică (ex. Dobrogea).
• În domeniul protec]iei naturii şi a mediului.
Conştient că sub impactul civiliza]iei moderne
multe specii şi habitate vor dispărea, Nicolae Doni]ă
a în]eles că lupta pentru salvgardarea naturii trebuie
dusă pe mai multe planuri: prin publica]ii cât mai
percutante, prin educa]ie, prin extinderea re]elei de
arii protejate. În toate aceste direc]ii sunt de men]ionat
opere remarcabile, precum:
• Publica]ii: „Probleme actuale ale conservării
genofondului şi ecofondului” (1980), „Mensch und
Vegetation in Rumanien” (1981), „Ecological decline
of spruce forest ecosystems in the Carpathians
48 REVISTA PĂDURILOR Anul 124 2009 Nr. 6