Nr. 6 / 2009 - Revista Pădurilor

În final, lucrarea prezentată a fost apreciată pozitiv,
pentru viitor fiind însă necesară însuşirea de către
autori a observaţiilor şi recomandărilor formulate în
cadrul simpozionului.
Caracterul aniversar al acestei manifestări
ştiinţifice nu a constituit un motiv pentru a nu se
formula concluzii şi recomandări pentru continuarea
cercetărilor în domeniul ecologiei forestiere. Într-adevăr,
în baza comunicărilor prezentate şi a dezbaterilor
care au avut loc, au rezultat următoarele:
1. În ultimele decenii nu s-au mai înregistrat progrese
remarcabile de sinteză în domeniul ecologiei
forestiere, îndeosebi în privinţa clasificării pădurilor
după tipuri de pădure, tipuri de staţiuni, tipuri de
ecosisteme, impunându-se noi cercetări în privinţa
clasificării tipologice a ecosistemelor forestiere. Un
progres s-a realizat prin luarea în considerare a tipurilor
de ecosisteme forestiere la clasificarea habitatelor
din România (Doniţă et al., 2005).
2. Continuarea cercetărilor pentru regionarea
ecologică a pădurilor României şi stabilirea de directive
pentru gestionarea durabilă a pădurilor pe
unităţi regionale, acest demers fiind o condiţie pentru
progres în silvicultura românească.
3. Reluarea cercetărilor fundamentale, interdisciplinare,
pregnant ecologice în staţionare de lungă
durată, după modelul celor efectuate în trecut în
Podişul Babadag, punând acum în aplicare mijloacele
moderne de investigaţie şi abordând, în primul
rând, pădurile virgine încă prezente în Carpaţii
româneşti. Actualele cercetări dispersate pe teme
mărunte, neintegrate în programe bine gândite, nu
pot conduce la rezultate satisfăcătoare. Va fi necesar
un program de interes naţional şi internaţional
finanţat prioritar din fonduri comunitare. Amplificarea
şi aprofundarea cercetărilor fundamentale
de ecologie se vor putea înfăptui doar dacă se va
renunţa la multitudinea de studii şi cercetări minore
care abundă la institutul de profil şi la facultăţi de
silvicultură.
4. Dezvoltarea şi amplificarea cercetărilor de ecofiziologie
forestieră atât la Institutul de Cercetări şi
Amenajări Silvice, cât şi la facultăţile de silvicultură,
cu obiective, pe cât posibil, corelate între ele. Astfel
va fi posibilă o mai profundă cunoaştere a legităţilor
de funcţionare a ecosistemelor forestiere în vederea
gestionării durabile a acestora în condiţiile
modificărilor climatice globale.
REVISTA PĂDURILOR Anul 124 2009 Nr. 6
5. De asemenea, s-a propus acordarea importanţei
ce i se cuvine disciplinei de ecologie forestieră
în învăţământul superior silvic. Strategii acestui
învăţământ nu trebuie să neglijeze adevărul potrivit
căruia silvicultura este, în mare măsură, o ecologie
aplicată.
6. Reluarea demersurilor pentru înfiinţarea în
România a unui institut european de cercetări pentru
pădurile naturale, cu precădere pentru cele virgine.
7. Fundamentarea ecologică a programelor regionale
referitoare la reconstrucţia pădurilor degradate
şi/sau destructurate.
8. Dezvoltarea unor noi cercetări pentru
evidenţierea rolului ecologic al perdelelor forestiere
de protecţie în condiţiile consecinţelor modificărilor
climatice globale.
9. Promovarea în silvicultură a conceptului de
eco-economie în gândirea şi fapta factorilor de decizie,
ştiind că ecologia este, de fapt, o economie
concepută şi înfăptuită pe termen foarte lung.
Partea a doua a simpozionului a fost dedicată
aniversării a 80 de ani de la naşterea doctorului inginer
Nicolae Doniţă, membru titular al ASAS.
După un excelent Laudatio expus de dr. Constantin
Bândiu - membru de onoare al ASAS şi de prof.
Darie Parascan - membru titular al ASAS, au rostit
cuvântări omagiale membri ai Academiei şi invitaţi.
Preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi
Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, acad. Cristian
Hera i-a conferit sărbătoritului înalta distincţie
45