Nr. 6 / 2009 - Revista Pădurilor

de codru grădinărit, în care se practică cu succes
tăierile de transformare spre grădinărit. Aplicarea
acestor tăieri urmăreşte diversificarea structurii
echiene a arboretelor de fag rezultate prin tăierile
succesive practicate pe mari suprafeţe începând cu
deceniul al 8-lea al secolului al XIX-lea.
Fenomenele de intensă uscare a răşinoaselor şi
de producere a doborâturilor şi rupturilor datorate
vântului, înregistrate în ultimele decenii, s-au
constituit în factori perturbatori care au generat
efecte negative în gestionarea durabilă a pădurilor
din această zonă.
Ampla prezentare făcută de dr. ing. F. Carcea
sub titlul „O jumătate de secol de aplicare a
tăierilor de transformare spre grădinărit în unele
arborete din Ocolul silvic Văliug” a fost urmărită
cu deosebit interes. De altfel, autorul prezentării, în
calitate de şef de proiect, a elaborat amenajamentul
pădurilor din acest ocol pentru perioada 1952–1961,
constituind, cu această ocazie, o subunitate de
gospodărire în suprafaţă de 600 ha pentru o parte
din arboretele din bazinul Obârşia Bârzavei, situate
în amonte de acumularea hidrotehnică Gozna (aflată
la acea vreme în construcţie). Mărimea suprafeţei
incluse în subunitatea de gospodărire a fost
limitată de accesibilitatea redusă la acea vreme. În
amenajamentul din anul 1962, suprafaţa arboretelor
incluse în unităţi de gospodărire de grădinărit a
crescut la 4.500 ha, iar treptat aceasta a ajuns în
prezent să fie de circa 9.000 ha, reprezentând 65%
din suprafaţa pădurilor din Ocolul silvic Văliug.
De remarcat faptul că, deşi arboretele sunt incluse
în unităţi de gospodărire de grădinărit, marea lor
majoritate aveau structuri echiene şi au fost sau
sunt încă „parcurse” cu tăieri de transformare spre
Foto 3. Un grup de participanţi urmărind cu interes
comunicarea dr. ing. F. Carcea. (Foto: dr. I. Barbu).
Foto 4. Dezbateri pe marginea unor aspecte structurale
ale arboretului din u.a. 7, UP III Băile. (Foto: dr. I. Barbu).
grădinărit. În cei aproape 60 de ani de la elaborarea
primului amenajament, dr.ing. F. Carcea a urmărit
îndeaproape atât soluţiile adoptate în proiectele
elaborate, cât şi aplicarea în teren a lucrărilor
propuse. Se justifică în acest fel calitatea dr.ing.
F. Carcea de prezentator al bogatei şi îndelungatei
experienţe întreprinse pe o durată de peste o
jumătate de secol, referitoare la aplicarea tăierilor
de transformare spre grădinărit în aceste arborete.
Rezultatele extrem de interesante care îşi vor
găsi o largă aplicabilitate în extinderea tăierilor de
transformare spre grădinărit sunt prezentate în extenso
în acest număr al revistei 1 . Ne vom limita a prezenta
doar unele aspecte care au suscitat interes şi au
determinat intervenţii ale participanţilor la dezbateri.
Aşa cum am precizat, în teren au fost analizate
arboretele din trei unităţi amenajistice din UP III
Băile: unităţile amenajistice 6 şi 7, în care procesul
de transformare spre grădinărit este relativ avansat,
şi u.a. 22, unde, din cauza neaplicării consecvente a
lucrărilor prevăzute prin amenajament, modificările
structurale au înregistrat întârzieri semnificative.
În primele două unităţi amenajistice, arboretele
(amestec de răşinoase cu fag de clasa a II-a de
producţie) aveau, la data întocmirii amenajamentului
din anul 1961, vârsta medie de 90 de ani şi o
structură echienă, rezultată din aplicarea în secolul
al XIX-lea a tăierilor succesive cu perioadă scurtă
de regenerare, menţionate în cele precedente. În
prezent, după aplicarea în cinci perioade decenale a
tăierilor de transformare, structura arboretelor este
1
Carcea, F.: „O jumătate de secol de aplicare a tăierilor de transformare
spre grădinărit în pădurile Ocolului silvic Văliug”.
40 REVISTA PĂDURILOR Anul 124 2009 Nr. 6