Nr. 6 / 2009 - Revista Pădurilor

considerare clase de vârste egale, după sistemul
codrului regulat. La adoptarea acestei soluţii s-a avut
în vedere că, dacă se acceptă limite dimensionale
relativ similare, mărimea fondului normal din codru
grădinărit nu diferă substanţial de cea din codru
regulat, ci doar structura, sub aspectul distribuţiei
teritoriale a arborilor pe vârste, este cu totul alta.
În plus, s-a avut în vedere că, stabilit în acest fel,
fondul de producţie normal respectiv reprezintă
doar o valoare de referinţă, dat fiind că în etapele
ulterioare el urma să fie modificat/corectat pe
bază experimentală, prin intermediul controlului.
De altfel, o modalitate asemănătoare de stabilire
a fondului de producţie normal pentru grădinărit
a fost prezentată în Revista pădurilor, cu detalieri
şi exemplificări pe specii şi clase de producţie
(Rucăreanu, 1953).
Fondul de producţie real (F r
), a fost determinat
pe bază de inventariere în benzi, distribuite în mod
mecanic, procedeu introdus - tot la propunerea prof.
I. Popescu-Zeletin - în practica amenajării pădurilor
prin instrucţiunile din 1948/49.
Perioada de lichidare a diferenţei dintre fondul
real şi fondul normal (a) a variat între 40 şi 80 ani,
pentru majoritatea arboretelor aceasta situându-se
în jurul a 50 ani. Pentru subunitatea de grădinărit
constituită, posibilitatea anuală medie stabilită prin
amenajamentul din 1951 a fost de 2970 m 3 , revenind
aproximativ 4,8 m 3 /an/ha. Volumul mediu de recoltat
decenal a reprezentat 12 - 13% din volumul lemnos
pe picior. Intervenţiile au fost destul de prudente,
iar rezultatele demonstrează că prudenţa respectivă
a fost justificată.
Este de observat că, în ceea ce priveşte stabilirea
posibilităţii, nu s-a utilizat termenul „perioadă de
transformare”, ci termenul de „perioadă de lichidare
a diferenţei dintre volumul real şi volumul normal”.
Aceasta se explică prin faptul că transformarea implică
obligatoriu modificarea, în sensul dorit, şi a
structurii arboretelor. Or, de regulă, asemenea modificare
se realizează - în special când se porneşte
de la structuri echiene - într-un interval de timp
mult mai îndelungat decât cel al lichidării diferenţei
dintre volumele menţionate. În literatura de specialitate
s-a estimat adesea că perioada de transformare
ar putea fi de 60 - 100 ani. În realitate, ea poate fi
şi mai lungă. În fond, la codru grădinărit este vorba
de o transformare permanentă: mereu trebuie să se
corecteze, să se regleze, să se „transforme” ceva, pe
baza rezultatelor controlului efectuat.
Transformarea structurii este, ce-i drept,
influenţată de mărimea posibilităţii, ca element
de reglare, dar ea depinde în aceeaşi măsură de
modalităţile de intervenţie în arboret. Din acest punct
de vedere, în literatura de specialitate este cunoscut
atât codrul grădinărit pe buchete şi grupe, cât şi codrul
grădinărit pe fir. Chiar prin amenajamentul din 1951,
s-a optat pentru un grădinărit pe buchete şi grupe de
diferite mărimi, ţinând seama că prin aceasta:
i) se evită revenirea repetată (practic, permanentă)
cu tăieri pe aceiaşi porţiune şi distrugerea în
mare parte a seminţişului instalat;
ii) seminţişul instalat se dezvoltă, cel puţin în
prima parte a vieţii, în condiţii de arboret echien,
evitându-se astfel, pentru arborii de viitor, apariţia
defectelor specifice grădinăritului pe fir (conicitate,
lipsă de elagaj, noduri etc.);
iii) se creează posibilitatea de a menţine închise
porţiuni de arboret valoros, unde se acumulează lemn
de valoare ridicată (furnire estetice, rezonanţă etc.);
iv) dirijarea compoziţiei viitoarelor arborete este
mult mai uşoară.
Foto 1. Aspect cu tineret şi seminţiş instalat recent în
u.a. 7 din U.P. III Băile. (Foto: C. Becheru).
De altfel, grădinăritul pe fir - bun pentru o
înţelegere didactică - este în realitate impracticabil.
Prin extragerea unui arbore (fir) nu se creează
condiţii corespunzătoare de regenerare. Şi, chiar
dacă, asta se întâmplă câteodată, pentru dezvoltarea
seminţişului respectiv, punctele de regenerare
trebuie să fie lărgite; se ajunge, în final, tot la un
grădinărit pe grupe, dar cu întârzieri mari şi cu
celelalte inconveniente bine cunoscute.
Dificultăţile începutului - şi mai ales lipsa
accesibilităţii pădurilor din etapa respectivă - au
făcut ca prevederile amenajamentului din 1951 cu
privire la aplicarea tăierilor de transformare spre
4 REVISTA PĂDURILOR Anul 124 2009 Nr. 6