Nr. 6 / 2009 - Revista Pădurilor

Foto 2. Iniţiatorul experimentului (şeful de proiect din anul 1951 !) susţinând referatul
privind rezultatele aplicării tăierilor de transformare spre grădinărit. (Foto:
dr. Gh. Guiman).
După primul război mondial, prin Decretul
Lege nr. 2455/8 iunie 1920, statul român transformă
vechea societate St.E.G. în Societatea Anonimă,
cu capital majoritar românesc, a Uzinelor de fier şi
Domeniile Reşiţei (U.D.R). Noile amenajamente,
elaborate pentru suprafaţa de circa 95.000 ha,
rămasă după expropierea prin reforma agrară a
circa 31.200 ha, au avut în vedere prevederile
Codului Silvic român din anul 1910. S-au adoptat
pentru toate pădurile regimul codrului, cicluri de
100 de ani divizate în 5 perioade şi tratamentul
tăierilor succesive. Metoda de amenajare utilizată la
elaborarea amenajamentelor a fost metoda claselor
de vârstă, cu stabilirea posibilităţii pe suprafaţă.
Beneficiind de condiţii pedoclimatice favorabile,
regenerarea arboretelor, în
concordanţă cu tratamentul
aplicat, se asigura pe cale
naturală, plantaţiile executânduse
doar în scopul completării
suprafeţelor incomplet regenerate.
Se poate afirma că, până în anul
1948, în pădurile Ocolului silvic
Văliug s-a practicat o silvicultură
raţională, care a condus la crearea
unor arborete echiene de fag
de productivitate superioară şi
mijlocie, având caracteristici
calitative deosebite.
Modul de gospodărire aplicat
în prezent pădurilor din acest ocol
a fost prezentat de şeful ocolului,
ing. Gheorghe Rotariu.
După naţionalizarea din
anul 1948, pădurile au trecut în
proprietatea statului, elaborânduse
în anul 1951 amenajamentul
Marii Unităţi Forestiere Bârzava–
Pogonici. Având de îndeplinit
funcţii speciale de protecţie
hidrologică, arboretele echiene
din Ocolul silvic Văliug au fost
incluse, pe măsura accesibilizării,
în unităţi de gospodărire de
grădinărit. În prezent, suprafaţa
de 14.100 ha este distribuită în
12 unităţi de producţie, arboretele
fiind integral incluse în grupa
I funcţională. Sub raportul
compoziţiei, principalele specii întâlnite sunt
fagul (81%), bradul (9%) şi molidul (5%). Se
remarcă faptul că 60% din pădurile ocolului sunt
de productivitate mijlocie, 34% de productivitate
superioară, iar 6% inferioară. Aplicarea în decursul
timpului a unor tratamente care au asigurat o
regenerare naturală a determinat ca astăzi circa
86% din arborete să fie, din punctul de vedere al
caracterului actual, încadrate în tipuri de pădure
naturale fundamentale.
O dovadă a nivelului intensiv de gospodărire
a acestor păduri este dată de faptul că, în 10 unităţi
de producţie, reglementarea procesului de producţie
se realizează în cadrul unor unităţi de gospodărire
REVISTA PĂDURILOR Anul 124 2009 Nr. 6
39