Nr. 6 / 2009 - Revista Pădurilor

tul pe funcţiile ecoprotective ale pădurii fără a se
neglija producţia de lemn, ci dimpotrivă, deoarece
criza de energie necesită [i utilizarea lemnului ca
resursă energetică regenerabilă.
Silvicultura apropiată de natură, prin care se
realizează permanenţa, stabilitatea şi productivitatea
ridicată a pădurii, satisface în mai mare măsură
aceste cerinţe comparativ cu alte sisteme silviculturale.
Se reduc şi cheltuielile de gospodărire
prin dirijarea in sensul dorit a proceselor naturale
din ecosistemele forestiere. Iar studiul proceselor
ce se desfăşoară în pădurea virgină permite
perfecţionarea continuă a operaţiunilor de dirijare.
Conceptul promovat se aplică, din ce în ce mai larg,
în 24 de ţări europene în care există organizaţii Pro
Silva funcţionale. Peste tot sunt suprafeţe de pădure
în care se lucrează după principiile silviculturii apropiate
de natură, care pot servi ca modele.
În al doilea referat, susţinut de J. Bauhüs, profesor
la Universitatea din Freiburg (Germania), intitulat
,,Ştiinţa în promovarea silviculturii apropiate de
natură”, s-a ridicat problema managementului adaptiv
al pădurii bazat pe o informare ştiinţifică din ce
in ce mai largă privind efectele aplicării în timp
mai îndelungat a silviculturii apropiate de natură.
Este necesară colaborarea strânsă a stiinţelor cu
practica pentru a stabili aceste efecte, pentru că se
cunoaşte încă prea puţin despre influenţa diversităţii
compoziţiei şi structurii arboretelor asupra funcţiilor
pădurii. S-a relevat că există încă mulţi silvicultori
adepţi ai unui management simplu de exploatare şi
regenerare artificială a arboretelor.
Silvicultura apropiată de natură s-a aplicat mai
mult în păduri private şi mai puţin în cele publice,
neavând încă o solidă bază ştiinţifică. Dar tocmai
această bază trebuie creată pentru a demonstra
performanţele ridicate ale acestei silviculturi.
Al treilea referat, intitulat ,,Bune practici ale
silviculturii apropiate de natură şi provocări pentru
cercetare”, a fost expus de F.S. Frölich, director al
administraţiei forestiere private Lauenburg. S-au
prezentat rezultatele practice ale aplicarii conceptului
silvicultura apropiată de natură în făgetele şi
culturile artificiale din câmpia nord-germană. După
20 de ani de aplicare a tăierilor selective în grupe a
crescut poporţia de lemn gros şi volumul de lemn
la hectar, au scăzut costurile, rezultând un plus de
venit de 5,15 Euro/an/ha.
REVISTA PĂDURILOR Anul 124 2009 Nr. 6
Subiectul celui de al patrulea referat, prezentat
de J.B. Larsen, profesor la Universitatea din Copenhaga,
a fost: ,,Silvicultura apropiată de natură, efort
educaţional şi relaţii publice”. De fapt, s-a făcut
referire la cele 19 tipuri de dezvoltare a pădurii
cu funcţii multiple, stabilite pentru Danemarca pe
baza compoziţiei arboretelor (inclusiv cu specii de
răşinoase autohtone), în care se aplică principiile
silviculturii apropiate de natură. S-a insistat asupra
necesităţii participării populaţiei la stabilirea managementului
pădurilor, a întregului peisaj şi asupra
rolului deosebit al educaţiei în acest sens.
Ultimul referat, prezentat de T. Marghescu, director
regional al Uniunii Internaţionale pentru
Conservarea Naturii (IUCN), intitulat ,,Punctul de
vedere al ONG-urilor şi al IUCN privind utilizarea
durabilă a resurselor forestiere în legătură cu cercetarea
şi educaţia”, a conţinut o scurtă expunere
asupra obiectivelor IUCN [i a posibilităţii de conlucrare
cu Pro Silva Europa pentru o mai largă aplicare
a principiilor silviculturii apropiate de natură,
cel puţin pentru pădurile cuprinse în reţeaua NA-
TURA 2000.
S-ar putea elimina astfel neconcordanţele între
obiectivele ecologice, economice şi sociale. Ar fi
necesară însă şi antrenarea altor organizaţii europene:
cea a proprietarilor de terenuri (ELO), a proprietarilor
de păduri (CPFE) şi cea a administraţiilor
forestiere de stat (EUSTAFOR).
În ultimii ani s-a cerut insistent de către Programul
Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) şi de
către Comisia Europeană şi la reuniunile celor opt
ţări dezvoltate economic să se stabilească ,,preţul
naturii”, adică al produselor şi funcţiilor pe care
le asigură natura în care trăieşte societatea umană.
35