Nr. 6 / 2009 - Revista Pădurilor

O jumătate de secol de aplicare a tăierilor
de transformare spre grădinărit în
pădurile Ocolului silvic Văliug 1
Filimon CARCEA
1. Începuturile acţiunii
Experimentul de la Văliug privind transformarea
spre structură grădinărită a unor păduri echiene a
început odată cu întocmirea amenajamentului din
1951. La data respectivă, barajul de acumulare a
apei de la Gozna era în construcţie. Pentru a proteja
acumularea respectivă - destinată aprovizionării
cu apă a municipiului Reşiţa - pădurile situate în
amontele barajului trebuiau să fie gestionate intensiv,
în special pentru a se evita dezgolirea solului şi
pentru a asigura continuitatea funcţiei hidrologice a
arboretelor. Era vorba de circa 4500 ha din unitatea
Obârşia Bârzavei.
În scopul atingerii obiectivelor de protecţie
menţionate, chiar de la începutul lucrărilor de
amenajare, devenea necesar ca pădurilor respective
să li se aplice tăieri de transformare, în vederea
realizării unor structuri pluriene de tip grădinărit.
Sub raport silvotehnic, transformarea respectivă era
favorizată de compoziţia, de condiţiile de vegetaţie
ale arboretelor (fag şi amestecuri de fag cu răşinoase
pe staţiuni de bonitate superioară şi mijlocie),
precum şi de capacitatea de regenerare sub adăpost a
principalelor specii componente, în special a fagului
şi a bradului. La acestea, se adăugau şi condiţiile de
relief, caracterizate preponderent prin pante relativ
uşoare şi moderate. Din păcate însă, la vremea
respectivă, ideea trecerii la grădinărit era mult prea
îndrăzneaţă deoarece:
i) vârsta arboretelor era cuprinsă între 50 şi
80(90) ani, iar structura lor era echienă;
ii) nu exista o experienţă privind o transformare
de acest gen şi mai ales pe asemenea suprafeţe
(cele mai multe încercări de până atunci vizau
transformarea spre grădinărit a unor arborete
pluriene sau relativ pluriene, cu suprafeţe restrânse);
iii) reţeaua de transport era foarte redusă,
singurul drum practicabil, pietruit, fiind cel situat
de-a lungul Văii Bârzava.
În această situaţie, s-a simţit nevoia de a alege,
1
Lucrare prezentată la simpozionul “Aplicarea t[ierilor de transformare
spre grădinărit în podurile Ocolului silvic Valiug” organizat de Secţia
de silvicultură a ASAS (29 Septembrie, 2009).
REVISTA PĂDURILOR Anul 124 2009 Nr. 6
pentru început, arboretele cu funcţiile de protecţie
mai intensive, din apropierea lacului de acumulare,
urmând ca, pentru restul arboretelor, lucrările de
transformare să înceapă într-o etapă ulterioară,
după ameliorarea condiţiilor menţionate, în special
sub raportul accesibilităţii. Aceasta a impus să se
realizeze în prealabil o repartizare a arboretelor
pe „tipuri funcţionale”, în scopul diferenţierii
măsurilor de gospodărire ce urmează a fi aplicate.
În acest demers, s-a beneficiat de sprijinul şi
sfaturile regretatului prof. I. Popescu Zeletin,
iniţiatorul sistemului de gospodărire funcţională a
pădurilor ţării. Repartizarea pe „tipuri” s-a făcut pe
baza instrucţiunilor provizorii elaborate de profesor
şi a constituit prima încercare practică de acest
gen, o altă premieră pe ţară înregistrată în pădurile
Ocolului silvic Văliug, dat fiind că Hotărârea
Consiliului de Miniştri nr. 114 privind zonarea
funcţională a pădurilor şi instrucţiunile de aplicare
a acesteia au apărut ulterior, în anul 1954. Pe baza
repartizării menţionate, pentru începerea lucrărilor
de transformare, a fost delimitată o subunitate
de circa 600 ha pe versantul stâng al Bârzavei,
în imediata vecinătate a barajului şi a lacului de
acumulare (actuala unitate de producţie a VI-a).
Pentru restul de 3900 ha - fără a se renunţa la ideea
aplicării ulterioare a grădinăritului - s-au prevăzut
modalităţi de intervenţie prin tăieri succesive şi
progresive în cazul arboretelor exploatabile (puţine
la număr) şi printr-un sistem adecvat de operaţiuni
culturale.
În cadrul subunităţii de grădinărit s-au constituit
10 cupoane permanente, pe cât posibil egale ca
întindere, iar posibilitatea fiecărui cupon s-a obţinut
prin însumarea posibilităţii stabilite pentru fiecare
parcelă sau subparcelă, respectiv pentru fiecare
arboret component. În acest scop, s-a aplicat formula
clasică: P = I + (F r
- F n
) / a.
Fiind vorba de arborete echiene şi de prima
intervenţie de transformare, creşterea (I) s-a stabilit
cu ajutorul tabelelor de producţie austriece utilizate
la acea vreme. Tot cu ajutorul tabelelor s-a stabilit
şi fondul de producţie normal (F n
), luându-se în
3