Nr. 6 / 2009 - Revista Pădurilor

multitudinea celor existente, conducând în final la
un unilateralism economic şi la o uniformizare a
structurii pădurilor, cu consecinţe negative pe termen
lung, din care unele sunt imprevizibile. Substituirea
speciilor locale şi introducerea altora, precum
şi realizarea de monoculturi, nu înseamnă numai
modificarea compoziţiei populaţiei de arbori din
ecosistem. Se produc modificări profunde asupra
întregului sistem, se schimbă structura biocenozei
în ansamblul ei, se elimină multe specii din fluxurile
de materie şi energie, adăugându-se altele, se
influenţează evident asupra biotopului în direcţii
diferite, uneori se afectează echilibrul ecologic,
subminând capacitatea biocenozei de a ţine sub control
factorii de mediu.
Alegerea speciilor în compoziţiile de regenerare
după criterii ecologice nu vine în contradicţie
cu interesele economice ale viitorului. Chiar dacă
s-a dovedit experimental superioritatea variantelor
de lucru care folosesc un număr mic de exemplare
de molid la plantare, în zonele de risc la acţiunea
cervidelor din subzona amestecurilor de răşinoase
cu fag se va evita crearea monoculturilor artificiale
de molid, primele expuse acţiunii destabilizatoare
a factorilor biotici şi abiotici din zona supusă
cercetărilor. Nu pot fi concepute păduri stabile şi
rezistente acţiunii factorilor perturbatori biotici şi
abiotici, fără compoziţii de regenerare de tip natural
sau cvasinatural, constituite din specii autohtone
rezistente şi adaptate de milenii la condiţiile de mediu
respective. La punerea în aplicare a principiului
ecologic pentru crearea de arborete în zone expuse
acţiunii cervidelor, trebuie înţeles rolul ecologic
şi economic al tuturor speciilor autohtone, chiar
dacă unele au fost pe nedrept neglijate (frasinul,
paltinul, mesteacănul, plopul, salcia), ele având un
excepţional rol ecologic, mai ales sub raport silvocinegetic.
Având în vedere cele expuse, în compoziţiile
de regenerare din zone cunoscute ca fiind vulnerabile
acţiunii cervidelor, din staţiuni specifice amestecurilor
de răşinoase şi fag, este indicată mărirea
proporţiei de participare a foioaselor (fag, paltin
de munte, frasin) chiar până în jurul valorilor de
50-60%, tocmai în spiritul diversificării din start
a structurii orizontale specifice acestor arborete şi
al posibilităţii creării de arborete cu parametri de
stabilitate optimi. Lucrările de îngrijire şi conducere
a arboretelor ce se vor efectua pe parcursul
dezvoltării acestora se vor preocupa de atingerea
compoziţiei-ţel propuse, de diversificarea profilului
vertical specific, de menţinerea parametrilor de stabilitate
între valori optime conform zonei forestiere
de lucru şi de asigurare a stării calitative şi fito-sanitare
corespunzătoare scopului propus la înfiinţarea
culturilor forestiere. De asemenea exemplarele bine
conformate de paltin, fag, anin, mesteacăn, plop,
salcie se vor menţine peste tot unde este posibil
în zonele cu interes cinegetic sau în zonele expuse
acţiunii nefavorabile a cervidelor, pentru a reduce
presiunea exercitată asupra molidului.
Prin cercetările anterioare (Ichim, 1975, 1990;
Vlad, 2002, 2006) s-a demonstrat că daunele provocate
de vânat acţionează pe două planuri: unul
prin care se aduc prejudicii masei lemnoase (prin
declasarea calitativă) ca urmare a apariţiei putregaiului
pe trunchi, iar celălalt prin slăbirea rezistenţei
arborilor (arboretelor) la vânt şi zăpadă.
Până la alegerea modalităţilor de lucru efective,
este necesar să se stabilească valoarea cantitativă şi
calitativă reală a materialului lemnos ce rezultă din
astfel de arborete, afectate în diferite grade de vânat.
Vătămările provocate de cervide pun, în unele
zone, probleme grele pentru gospodărirea arboretelor
în viitor. Factorul hotărâtor în luarea deciziilor
îl constituie gradul de dezvoltare, respectiv
înălţimea putregaiului pe trunchiul arborelui şi viteza
sa de propagare.
Pentru reconstrucţie ecologică se impune în
primul rând: corelarea efectivelor de vânat cu
posibilităţile de hrană oferite de pădure (aşa încât
pagubele să fie minime), aplicarea unor tehnologii
de regenerare şi conducere a arboretelor care să
ducă la diversificarea structurală şi prin ea la o stabilitate
mai ridicată a arboretelor.
Pentru stabilirea oportunităţii includerii unor
arborete dăunate de vânat în cadrul lucrărilor de
reconstrucţie ecologică, precum şi a alegerii variantei
de lucru, sunt necesare lucrări de teren şi de birou
specifice. Din cadrul lucrărilor de teren fac parte:
inventarierea arboretului; stabilirea zonelor cu
frecvenţa cea mai mare a vătămărilor şi distribuţia
spaţială a acestora în arboret; identificarea şi delimitarea
unor porţiuni (dacă există) care se deosebesc
pregnant de restul arboretului din punct de vedere al
compoziţiei sau al altor criterii amenajistice, unde
28 REVISTA PĂDURILOR Anul 124 2009 Nr. 6