Nr. 6 / 2009 - Revista Pădurilor

calamităţilor şi de creare a fondului de rezervă, absolut
necesar pentru asemenea situaţii.
Regenerarea pădurii cultivate se realizează sub
influenţa întregului complex de factori ai mediului
natural, dar şi cu hotărâtoare contribuţie antropică.
Regenerarea, pentru arboretele afectate de cervide,
nu mai trebuie lăsată să se producă oricând
şi oricum, ci este necesar să fie condusă după un
program dinainte stabilit, prin care să se adopte
modalitatea practică cea mai eficace de conducere
cât mai sigură, neîntârziată şi mai puţin costisitoare
în spaţiu şi timp, în conformitate cu scopurile
economice şi structura dorită a viitoarei păduri. În
general, pentru stabilirea urgenţelor de regenerare
se folosesc criterii ecologice, auxologice, silviculturale
şi economice.
Pentru încadrarea arboretelor de molid vătămate
de cervide pe urgenţe de regenerare s-a propus luarea
în considerare a următoarelor criterii (categorii)
şi elemente silviculturale: caracteristici structurale
ale arboretelor (indicele de densitate); caracteristicile
calitative ale arboretelor (vârsta; frecvenţa
vătămărilor); regenerarea (proporţia ocupată de
seminţiş în cadrul arboretelor); sortarea primară a
arboretelor (volumul ocupat de lemnul cu putregai);
sortarea dimensională a arboretelor (procentul cu
care se diminuează sortimentele dimensionale ca
urmare a prezenţei lemnului cu putregai de trunchi).
Până la elaborarea de criterii bazate pe cercetări
multidisciplinare, pentru arborete de codru regulat,
analizând rezultatele obţinute în problematica
fundamentării auxologice şi amenajistice
a gestionării durabile în ecosisteme artificiale de
molid din nordul ţării vătămate de cervide, s-a propus
următoarea clasificare a acestora pe urgenţe de
regenerare:
- în urgenţa I vor fi încadrate toate arboretele de
molid vătămate de cervide care, în raport cu starea
lor de vegetaţie şi sănătate, nu mai pot fi menţinute
pe picior, fără riscul degradării lor totale şi al unor
influenţe negative asupra pădurii însăşi;
- din urgenţa a II-a se propune a face parte toate
arboretele de molid vătămate de cervide la care dinamica
procesului de regenerare se face mulţumitor,
iar arboretele se află într-o stare precară din punct de
vedere structural şi calitativ, având o productivitate
inferioară celei potenţiale;
- în urgenţa a III-a se vor încadra arboretele de
REVISTA PĂDURILOR Anul 124 2009 Nr. 6
molid vătămate de cervide la care structura, vitalitatea
şi starea lor de sănătate pot compensa frecvenţe
mici ale vătămărilor, arborii vătămaţi putând fi
extraşi cu ocazia lucrărilor de îngrijire (Vlad, 2002,
2005, 2007).
2.1.2. Fundamente silvotehnice
Întemeierea culturilor este unul din punctele
hotărâtoare în reuşita instalării şi conducerii arboretelor
spre structuri funcţionale polivalente, capabile
să răspundă la cerinţe multiple, pentru a păstra cât
mai puţin alterată stabilitatea pădurilor naturale şi artificiale
nou instalate, guvernată de legile biologice
caracteristice echilibrului dinamic al ecosistemelor
forestiere, fără a fi afectate structurile de rezistenţă
ale acestora. Pentru pădurile cu funcţii multiple, aşa
cum se doresc majoritatea celor din ţara noastră,
stabilirea compoziţiei de regenerare, optimizarea
compoziţiei arboretelor, precum şi determinarea
compoziţiei-ţel, nu poate fi decât policriterială. Intervin,
deci, criterii multiple ecologice, economice
şi sociale în crearea de arborete noi în zonele expuse
acţiunii negative a cervidelor. Vor fi avute în vedere
specii şi compoziţii optime pentru noile arborete
instalate, ţinând cont de noile orientări în domeniu
pe plan european şi mondial, precum şi de perspectivele
culturii principalelor specii forestiere.
Potrivit criteriului ecologic, în zonele de risc
la acţiunea cervidelor se vor promova speciile şi
compoziţiile natural-potenţiale, cât mai apropiate
de cele ale ecosistemelor naturale ce au vegetat în
zonă, asigurând, astfel, din momentul instalării culturilor,
condiţiile necesare stabilităţii ecosistemelor
forestiere în condiţii de înaltă eficacitate funcţională.
Asigurarea stabilităţii ecologice devine criteriul
fundamental la stabilirea compoziţiei viitoarelor
arborete. Când se vorbeşte de stabilitatea ecosistemelor
forestiere trebuie avute în vedere nu numai
menţinerea structurii şi a modului de funcţionare a
biomasei, ci şi condiţiile abiotice (clima, structura
solului, regimul hidrologic), care în mare măsură
depind de stabilitatea biocenozei.
Alegerea speciilor este o operaţie deosebit de
importantă, deoarece ea determină nu numai nivelul
cantitativ şi calitativ al producţiei de masă lemnoasă
ci şi siguranţa producţiei viitoare. Dacă se are în vedere
numai criteriul producţiei de lemn, întemeierea
culturilor va rezolva numai o singură problemă din
27