Nr. 6 / 2009 - Revista Pădurilor

compoziţia şi starea lor reală. În conformitate cu
rezultatele cercetărilor efectuate până în prezent,
este indicat ca, în zone de risc la acţiunea cervidelor,
compoziţia-ţel a arboretelor nou înfiinţate să aibă
în vedere formarea de structuri optime sub raport
compoziţional, respectiv de reglare a numărului de
arbori pe unitatea de suprafaţă, apărând probleme
legate şi de optimizarea densităţii arboretelor. Aceste
deziderate vor fi atinse prin sporirea proporţiei foioaselor,
prin menţinerea diseminată în arboret a speciilor
de interes silvocinegetic menţionate anterior şi
în spiritul conceptului modern de menţinere respectiv
de sporire a biodiversităţii pădurilor.
Producţia de lemn, respectiv creşterea în volum
a arboretelor regulate, prezintă de-a lungul vieţii
un ritm caracteristic, care începe de la un timp să
scadă, devenind spre bătrâneţe tot mai slab. Variaţia
aceasta face ca eficienţa economică a arboretelor
să varieze în funcţie de vârstă. Exprimată în mod
obişnuit prin creşterea medie pe an şi pe hectar a
producţiei totale de lemn, eficienţa economică a
unui arboret regulat variază întocmai ca şi aceasta,
după o curbă clopot, atingând la început un maxim
pentru a scădea încet cu trecerea timpului. Este evident
că, în momentul în care eficienţa economică a
arboretului începe să scadă, el trebuie înlocuit. În
cazul ecosistemelor de molid vătămate de cervide
este necesar de cuantificat efectul generat de rănile
produse prin cojiri şi roaderi (efectul putregaiului
de trunchi), din punctul de vedere al producţiei de
lemn şi al productivităţii specifice, asupra acestei
categorii de arborete.
Calitatea de a fi exploatabil atribuită unui arbore
sau arboret în momentul când recoltarea devine
necesară, spre a se putea realiza cu maximum de
folos ţelurile urmărite prin gospodărirea pădurii,
corespunde unei anumite stări a acestora şi nu poate
fi determinată în realitate decât identificându-se
pe teren starea respectivă (spre exemplu frecvenţa
vătămărilor în arboretele de molid) şi corelarea
cu o serie de parametri experimentali teoretici
determinaţi pentru stabilirea stării de maximă eficacitate
a arboretelor. Nerespectarea acestei condiţii
face ca atât productivitatea pădurilor, în general, şi a
arboretelor de molid vătămate de cervide, în special,
cât şi eficienţa lor în funcţiile ecologice, sociale sau
economice ce le revin, să rămână mereu la un nivel
inferior potenţialului pe care l-ar putea atinge.
În trecut, când pădurile se exploatau aproape
exclusiv în vederea satisfacerii nevoilor de lemn,
gospodăriile silvice s-au străduit să le conducă
spre forme structurale corespunzătoare scopurilor
urmărite, căutându-se să se stabilească, în raport cu
diferite destinaţii ale pădurilor, caracteristicile cele
mai convenabile ale acestora. Deoarece expresia
caracteristică a stării proprii a unui arboret o constituie
exploatabilitatea, în înţelesul de stare de maximă
eficacitate, una din problemele amenajării pădurilor,
căreia îi revine sarcina conducerii pădurilor spre
această stare, a fost şi este stabilirea exploatabilităţii
(respectiv a vârstei exploatabilităţii).
Vârsta exploatabilităţii constituie o caracteristică
individuală a fiecărui arboret, stabilindu-se în raport
cu funcţiile atribuite, potenţialul silvo-productiv şi
ecoprotectiv al staţiunii, starea fiecărui arboret, respectiv
urgenţa de regenerare. Pentru arboretele de
molid vătămate de cervide, expresive din punctul
de vedere al bazei de amenajare considerate în formularea
de principii ştiinţifice pentru gestionarea
durabilă a acestei categorii de ecosisteme montane
ar putea fi exploatabilitatea absolută precum şi exploatabilitatea
maximului de efect economic.
Exploatabilitatea absolută exprimă starea la
care un arboret devine exploatabil după criteriul
producţiei totale de lemn şi se consideră realizată în
momentul în care creşterea medie a producţiei totale
a devenit maximă. În condiţiile creşterii importanţei
eficienţei economice în silvicultură, nu pot fi
neglijaţi indicatorii economici la stabilirea vârstei
exploatabilităţii economice. Comune celor două
categorii de exploatabilitate exprimate şi arboretelor
de molid vătămate de cervide este influenţa pe
care o exercită prezenţa putregaiului de trunchi asupra
creşterii medii a producţiei principale, respectiv
influenţa considerată din punctul de vedere al indicatorilor
economici specifici (exprimarea creşterii
medii a producţiei totale în unităţi valorice).
Creşterea vătămărilor aduse fondului forestier
prin poluare, atacuri de insecte, secete, doborâturi
de vânt, rupturi de zăpadă, corelate cu starea
actuală din punct de vedere calitativ a unor categorii
de ecosisteme forestiere montane, vor impune
în viitorul apropiat decizii amenajistice adecvate
şi atente precontări din posibilităţile calculate, precum
şi riguroase măsuri de reconstrucţie ecologică
a arboretelor vătămate, de prevenire a extinderii
26 REVISTA PĂDURILOR Anul 124 2009 Nr. 6