Nr. 6 / 2009 - Revista Pădurilor

Fundamente ştiinţifice privind reabilitarea
funcţionalităţii ecosistemelor
de molid afectate de cervide
Radu VLAD
1. Introducere
Gospodăria silvică are în general menirea de a
îngriji şi transforma ecosistemul forestier în direcţia
valorificării maximale a produselor şi însuşirilor
sale. Dezvoltarea viitoare a activităţii silviculturale
trebuie să pornească de la tendinţele înregistrate pe
plan mondial în legătură cu gestionarea resurselor
forestiere şi de la necesităţile îmbunătăţirii modului
de gospodărire a fondului forestier (Geambaşu,
1980; Saint-Andrieux, 1994; deCalesta şi Stout,
1997; deCalesta, 1998; Bachmann, 1999).
Reglementările silvice trebuie să urmărească
asigurarea cadrului adecvat promovării unei
gestionări durabile, cu accentuarea preocupărilor
pentru conservarea şi ameliorarea biodiversităţii şi
pentru valorificarea raţională şi continuă a funcţiilor
multiple ecologice şi social-economice ale ecosistemelor
forestiere (Giurgiu, 1978, 1982; Vlad, 2002).
Având în vedere aceste coordonate, fundamentele
ştiinţifice pentru gestionarea durabilă a pădurilor
trebuie să se circumscrie celor trei categorii de
principii de amenajare definite şi anume: a). Principiile
tehnice (continuitatea şi raportul susţinut);
b). Principiile economice (mărirea producţiei şi
productivităţii pădurilor, sporirea la maximum a
calităţii produselor) şi c). Principiile sociale (satisfacerea
nevoilor generale şi locale cu produse ale
pădurii, realizarea condiţiilor de folosire maximală
a rolului protector al pădurilor) (Giurgiu, 1988;
Ichim, 1990; Vlad, 2004, 2005, 2006, 2007).
În acest context, obiectivul lucrării a fost de a
pune în evidenţă o serie de fundamente ştiinţifice
privind reabilitarea funcţionalităţii ecosistemelor
de molid afectate de cervide, prin analiza principalelor
elemente componente, specifice amenajării
pădurilor, silvotehnicii şi a elementelor economice
pe care le implică daunele produse de cervide în
arboretele de molid. Principiile ştiinţifice exprimate,
în corelaţie cu studiul intensităţii vătămărilor
produse de cervide pe spaţii mari forestiere, cu
efectele ecologice şi economice negative pe care le
generează, vor crea premisele adoptării unui set de
măsuri specifice de management adaptativ, pe termen
mediu şi lung, pentru arboretele afectate.
2. Rezultate şi discuţii
2.1. Fundamente ştiinţifice privind reabilitarea
funcţionalităţii ecosistemelor de molid afectate de
cervide
2.1.1. Fundamente amenajistice
La alegerea bazelor de amenajare (regimul,
tratamentul, compoziţia, exploatabilitatea, ciclul),
prin care se definesc structurile optime spre care trebuie
să fie conduse arboretele şi pădurea pentru a-şi
îndeplini în condiţii corespunzătoare funcţiile atribuite,
se va acorda, din ce în ce mai mult, o atenţie
deosebită conservării biodiversităţii, asigurării
stabilităţii arboretelor şi pădurii de amenajat în ansamblul
ei.
Dintre bazele de amenajare, compoziţia şi exploatabilitatea
reprezintă elemente primordiale, cu
rol determinant în gestionarea durabilă a ecosistemelor
artificiale de molid vătămate de cervide,
asupra cărora silvicultorul poate interveni semnificativ
pentru a dirija evoluţia acestei categorii de
ecosisteme montane artificializate, în primul rând,
în direcţia refacerii echilibrului ecologic al acestor
păduri.
Definind o condiţie ce trebuie realizată pentru
normalizarea structurii arboretelor şi a pădurii,
compoziţia-ţel constituie o bază de amenajare.
În zone de risc la acţiunea cervidelor, combinaţia
de specii stabilită pentru un arboret urmăreşte
să armonizeze amestecul de specii sub raportul
proporţiei şi al modului de grupare a lor, ţinând seama
deopotrivă de cerinţele ecologice, de cerinţele
social-economice şi de eficacitatea funcţională în
orice moment al existenţei arboretelor. Este vorba
despre o punere de acord a compoziţiei arboretelor
în limitele admise de potenţialul staţional,
REVISTA PĂDURILOR Anul 124 2009 Nr. 6
25